“Bucuriile mele sunt triste pentru că ele manifestă o acceptare a nu ştiu căror legi inferioare. Sunt deficiente faţă de orice tristeţe care nu trebuie să privească decât neîmplinirea mea în absolut.”
Explore This Quote Further
Quote Analysis
In this quote by Eugene Ionesco, the author reflects on the nature of his own joys, describing them as melancholic due to their acceptance of "inferior laws." The joys expressed are seen as inadequate in comparison to any sadness that is not related to his own personal unfulfillment. This introspective observation offers a deep insight into Ionesco's perception of happiness and sorrow, implying a sense of resignation and self-awareness in his emotional experience.
Understanding Existentialist Themes in Eugene Ionesco's Work
In this quote, Eugene Ionesco highlights the sadness in his joys, suggesting an acceptance of laws that are beneath him. He expresses a deficiency in facing any sadness not related to his own unfulfillment in the grand scheme of things. This sentiment reflects existentialist themes in his work, which often explore the individual's struggle to find meaning and purpose in an absurd world.
Reflection on Tragedy and Acceptance
"“Bucuriile mele sunt triste pentru că ele manifestă o acceptare a nu ştiu căror legi inferioare. Sunt deficiente faţă de orice tristeţe care nu trebuie să privească decât neîmplinirea mea în absolut.” - Eugene Ionesco"
Reflection Questions:
In this quote by Eugene Ionesco, he reflects on the nature of his joys and sadness. Consider the following questions to delve deeper into the meaning of his words:
- How do you interpret the idea that joy can be tinged with sadness due to accepting inferior laws?
- Do you agree that sadness should only stem from one's own unfulfillment in the absolute realm? Why or why not?
- How might our understanding of joy and sadness be influenced by societal norms and expectations?
- Have you ever experienced a joy that felt melancholic or a sadness that felt empowering? What do you think caused this mix of emotions?
- In what ways can reflecting on the nature of our joys and sorrows help us gain a deeper understanding of ourselves and the world around us?
Similar quotes
“...nu fiţi indulgenţi (indulgenta e o laşitate) şi să nu vă fie frică să mărturisiţi clar că tot ce se face în cultura noastră este nouăzeci şi nouă la sută rizibil şi unu la sută lizibil. Nu aveţi încredere nici în acest lizibil şi aveţi mai degrabă încredere în ilizibil. când vi s-o prezenta ceva ilizibil, adică ceva care trebuie nu să fie recunoscut, ci cunoscut pentru întâia dată, poate să găsiţi acolo ceva trainic.”
“Desigur bucuria este sentimentul unei certitudini sau unei împliniri de viaţă. Ştim însă cu toţii că viaţa este moarte.Tristeţea este, poate, sentimentul incertitudinii sau al neîmpliniţii mele în viaţă. Aceasta este însă necesară pentru mântuirea mea spirituală. Tristeţea — sentiment de moarte în această viaţă — este reversul bucuriei faţă de viaţa mea în moarte.Bucuria neîmplinită are această tristeţe spirituală; tristeţea este luminată de bucuria împlinirii dincolo, în spirit”
“POMPIERUL: Nu vreţi să vă spun nişte poveşti?DOAMNA SMITH: Vai, cum să nu, sunteţi o comoară. (îl îmbrăţişează.)DOMNUL SMITH, DOAMNA MARTIN, DOMNUL MARTIN: Da, da, poveşti, bravo, bravo! (Aplaudă.)POMPIERUL: Interesant e că poveştile pompierilor sunt toate adevărate şi trăite.POMPIERUL: Vorbesc despre lucruri pe care le-am trăit pe pielea mea. Realitatea şi numai realitatea. Nimic din cărţi.DOMNUL MARTIN: Aşa e, nu în cărţi găseşti adevărul, ci în viaţă.DOAMNA SMITH: Daţi-i drumul!DOMNUL MARTIN: Daţi-i drumul!DOAMNA MARTIN: Linişte, începe.POMPIERUL tuşeşte de mai multe ori: Iertaţi-mă, dar nu vă mai uitaţi aşa la mine. Mă jenez. Ştiţi că sunt timid.DOAMNA SMITH: Ce comoară de om! (Îl îmbrăţişează.)POMPIERUL: Încerc totuşi să încep. Dar promiteţi-mi că nu ascultaţi.DOAMNA MARTIN: Păi, dacă nu ascultăm, n-auzim nimic.POMPIERUL: La asta nu m-am gândit!DOAMNA SMITH: V-am zis eu: are suflet de copil.DOMNUL MARTIN, DOMNUL SMITH: Vai ce copil mic şi scump! (îl îmbrăţişează.)DOAMNA MARTIN: Curaj.POMPIERUL: Bine. (Tuşeşte, apoi începe cu o voce tremu-rând de emoţie.) Câinele şi boul, fabulă experimentală: „într-o bună zi, alt bou l-a întrebat pe alt câine: «Tu de ce nu ţi-ai înghiţit trompa? — Pardon, i-a răspuns câinele, am crezut că-s elefant.»”
“JEAN: Ai văzut ce va să zică băutura: nu mai eşti stăpîn pe mişcările tale, nu mai ai forţă-n mîini, eşti ameţit, năuc. Iţi sapi singur groapa, prietene, te pierzi complet.BERENGER: Nu-mi place alcoolul cine ştie ce. Şi totuşi, dacă nu beau, nu merge. E ca şi cînd mi-ar fi frică - aşa că beau ca să-mi dispară frica.JEAN: Frică de ce?BERENGER: Nu prea ştiu bine de ce. Nu mă simt în largul meu în viaţă, printre oameni, şi-atunci trag cîte-un pahar. Asta mă calmează, mă face să uit.JEAN: Uiţi de tine.BERENGER: Sînt foarte obosit. Sînt obosit de ani şi ani de zile. Mi-e greu să-mi trag trupul pe propriile-mi picioare...JEAN: Asta-i neurastenie alcoolică. Melancolia băutorului de vin...BERENGER: Imi simt în fiecare secundă corpul ca şi cînd ar fi de plumb, sau mă simt ca şi cum aş căra mereu pe cineva în spate. Nu mă obişnuiesc cu mine însumi. Nu ştiu dacă eu sînt eu. Dar imediat ce beau ceva, greutatea dispare şi mă recunosc: devin eu însumi.”
“...cred că marii poeţi contimporani ai lui Homer îl dispreţuiau pe acesta şi cred că Iliada nu interesa atunci cum nu interesează (decât cu interesul estetic diminuat al d-lui Vianu) nici astăzi. Marii poeţi ai acelor vremuri au murit astăzi. Chiar dacă astăzi am descoperi manuscrisele lor, semn al genialităţii lor, nu le-am putea înţelege şi reabilita, căci au murit, cu sensurile lor, cu ultimele lor vibrări. (...) Căci nu vedeţi că totul se usucă? Nu vedeţi că poezia, vie, fragilă la început, devine document uscat? Că Iliada nu este a poeţilor, ci a arheologilor? Dar, pe porţiuni de timp foarte mici, că poezia genială (da! da!) a lui Ion Minulescu în 1909 este în 1933 tâmpită.”
“JEAN: Visezi de-a-mpicioarelea!BERENGER: Dar eu stau jos.JEAN: Jos sau în picioare-i tot aia!BERENGER: Eh. nu... totuşi e-o diferenţă!JEAN: Nu-i vorba de asta.BERENGER: Păi tu ai spus că-i totuna de-i jos sau în picioare...JEAN: Nu m-ai înţeles. Atunci cînd visezi e totuna dacă visezi aşezat sau în picioare!...BERENGER: Ei bine, da, visez... Viaţa e vis...”