“Životopisci neznají sexuální život svých vlastních manželek, ale myslí si, že vědí všechno o pohlavních tajemstvích Stendhala nebo Faulknera.”

“Čovjek sve proživljava prvi put i bez priprema. Kao glumac koji igra predstavu bez ikakve probe. Pa koliko onda vrijedi život ako je prva proba života već život sam? Život je zato uvijek sličan skici.”

“Čovjek i ne znajući komponira svoj život prema zakonima ljepote i u trenutcima najdubljeg beznađa.”

“Fiul lui Stalin si-a jertfit viata pe altarul cacatului. A muri pentru cacat nu inseamna o moarte pagubita de semnificatii. Nemtii care si-au sacrificat viata pentru a extinde cit mai departe spre rasarit granitele imperiului lor, rusii care au murit pentru a face ca puterea lor sa ajunga cit mai departe spre apus, da, acestia au murit intr-adevar jertfindu-se pe altarul unei prostii, iar moartea lor e lipsita de sens si de valoare generala. In schimb, moartea odraslei lui Stalin a fost singura metafora in toiul universalei imbecilitati a razboiului mondial.”

“Altfel spus; orice relatie de dragoste se intemeiaza pe niste conventii nescrise, pe care partenerii le stabilesc inconstient din primele saptamani. Traiesc amandoi ca intr-un vis, in acelasi timp, fara sa-si dea seama, redacteaza in amanuntime, ca niste jurnalisti intransigenti, clauzele contractului lor. O,amanti! fiti prudenti in aceste prime zile primejioase. Daca veti duce celuilalt micul dejun la pat, va trebui sa faceti asta mereu, de nu veti fi acuzati de indiferenta si tradare.”

“O mesmo cineasta do subconsciente que de dia lhe enviava pedaços da paisagem natal como imagens de felicidade, organizava-lhe de noite, regressos aterradores ao seu país. O dia era iluminado pela beleza do país abandonado, a noite pelo terror de lá voltar. O fia mostrava-lhe o paraíso que perdera, a noite o inferno de onde fugira.”

“Adesea se gindea la discursul rostit de Dubcek la posturile de radio dupa intoarcerea sa de la Moscova. Nu-si mai amintea nimic din spuselel lui, dar ii mai rasuna si acum in ureche vocea aceea tremuratoare. Se gindea la soarta lui : niste soldati straini l-au arestat in propria sa tara, pe el, seful unui stat suveran, l-au ridicat, l-au tinut sechestrat timp de patru zile, undeva in muntii Ucrainei, l-au facut sa inteleaga ca va fi impuscat, asa cum fusese impuscat, cu doisprezece ani in urma, precursorul sau maghiar Imre Nagy, apoi l-au transferat la Moscova, i s-a poruncit sa se imbaieze, sa se barbiereasca, sa se imbrace, sa-si puna cravata, l-au anuntat ca nu mai era destinat plutonului de executie, ca trebuia sa se considere in continuare seful statului, l-au asezat la o masa in fata cu Brejnev si l-au constrins sa negocieze.”