Alexandra Indrieș

“Iar pasajul e o stradă reală si nemotivată ca un vis.Se devorară unul pe altul cu guri închise,iar gurile lor erau flori:lalelesclipitoare,sau cu chibrituri frecate,înflăcărate,care făceau săunduiască o purpurie incandescenţă.El îi prinse amândouă mâinile,le puseuna în alta,mana stângă peste dreapta,apoi îşi aşeză mâna lui stângăpeste dosul mâinii ei drepte si mâna sa dreapta peste dosul mainii eistângi.Astfel ei alcătuiră un trup cu patru mâini;acest trup înălţat elîl duse la buzele sale.Aici şi acum el strigă:-Învie-mă!Nu întoarce pagina!şi ea se opreşte descumpănită la mijlocul pasajului.”

“visă că doctorul cu o jumatate de ureche îi spune că 35 mai înseamnă niciodată”

“Aşa stau acum şi aici, ea şi el, el şi ea,pe veci faţă-n faţă, pe veci desparţiţi, pe veci uniţi în despărţirea lor.Ca două puncte veşnic suspendate,veşnic împreună, veşnic despărţite, ca două puncte care indică ceva:o frază care ar putea schimba totul.”