Anne Frank

“Who else but me is ever going to read these letters?”

“Sunt obișnuită să nu fiu luată în serios.”

“Sunt exact ce este un film de dragoste pentru oamenii profunzi, o simplă distracție, un divertisment ocazional, ceva ce se uită repede, nu ceva prost, dar nici neapărat bun.”

“Sigur, eu sunt un clovn amuzant pentru o după-amiază, după care toți se satură de mine pentru o lună întreagă.”

“Nu degeaba se spune despre mine că sunt un mănunchi de contradicții!”

“E un mare miracol că n-am renunțat la toate speranțele mele, căci ele par absurde și irealizabile. Cu toate astea, eu țin la ele, fiindcă tot mai cred în bunătatea interioară a oamenilor.”

“Căci în mod fundamental tinerețea este mai solitară decât bătrânețea.”

“O conștiință împăcată te face puternic.”

“Să meriți fericirea înseamnă să muncești pentru ea.”

“Sincer vorbind, nu pot să-mi imaginez prea bine cum poate cineva să spună “Sunt slab” și să continue să rămână slab.”

“Nu există decât o singură regulă de care trebuie să ții seama: să râzi de toate și să nu-ți pese de nimeni! Pare egoist, dar, în realitate, ăsta e singurul remediu pentru cei care-și plâng singuri de milă.”

“Femeile sunt niște soldați care luptă și suferă pentru supraviețuirea omenirii, mult mai viteji, mult mai curajoși decât numeroșii eroi ai libertății cu gura lor mare.”

“În orice reproș e și ceva adevărat.”

“De cele mai multe ori, oamenii proști nu pot suporta gândul că alții fac ceva mai bine ca ei.”

“Întotdeauna există inima și rațiunea, fiecare trebuie să vorbească la timpul său.”

“Mi-e teamă de mine însămi, mi-e teamă ca, în dorința mea, să nu mă dăruiesc prea repede.”

“Dimineața suntem normali, după-amiaza cam tot așa, cu unele excepții, dar seara dorința de peste zi, fericirea și deliciile tuturor dăților precedente redevin vii și nu mai facem altceva decât să ne gândim unul la celălalt.”

“Vreau să continui să trăiesc, chiar și după ce am murit.”

“Dacă nu scrii tu însuți, n-ai cum să știi ce minunat e să scrii.”

“Nu sunt bogată în bani sau bunuri materiale, nu sunt frumoasă, inteligentă, superdotată, dar sunt și voi fi fericită! Am o fire veselă, iubesc oamenii, nu sunt suspicioasă și vreau să-i văd pe toți fericiți odată cu mine.”

“Îmi dau seama că o etapă din ea s-a încheiat definitiv: perioada fără griji și necazuri a anilor de școală nu se mai întoarce niciodată. Nici măcar n-o regret, am depășit stadiul ăsta, nu pot să fac doar tâmpenii, o părticică din mine își păstrează mereu gravitatea.”

“Câtă vreme te poți uita fără teamă la cer, vei ști că lăuntric ești pur și că, orice-ar fi, îți vei regăsi fericirea.”

“Pentru orice om căruia îi este frică, care e singur sau nefericit, remediul cel mai bun este în mod cert să iasă afară.”

“Trăgeam aerul în piept, ne uitam afară și simțeam că era vorba de ceva ce nu trebuia întrerupt de cuvinte.”

“Nu știu ce să citesc, ce să scriu, ce să fac, nu știu decât că mi-e dor...”

“Uneori mi se pare foarte trist că nu putem mărturisi nimănui, nici măcar oamenilor care ne sunt cei mai apropiați, ce avem pe suflet.”

“Nu-i așa că sunt groaznică fiindcă sunt preocupată tot timpul de mine însămi?”

“Chipul lui mi-a revenit așa de limpede în memorie, încât acum știu că nimeni altcineva nu va putea rămâne atât de prezent în mine.”

“Azi-dimineață am înțeles că nu s-a schimbat nimic, dimpotrivă, în timp ce am crescut și m-am maturizat, a crescut și iubirea din mine.”

“Îl iubeam așa de tare, încât n-am vrut să privesc adevărul în față și m-am ținut scai de el.”

“Avea părul negru și niște ochi căprui minunați, obrajii arămii și un nas ascuțit. mai ales râsul lui îmi plăcea la nebunie, și mai avea și un aer așa de ștrengăresc și obraznic!”

“Niciodată imaginea lui nu mi-a apărut atât de limpede. Nu-mi trebuie nici o fotografie de-a lui, îl văd așa de bine, așa de bine.”

“Aș fi vrut să-l rog: povestește-mi ceva despre tine. Nu lua în seamă limbuția mea nefastă! Mi-am dat seama însă că-i mai ușor să-ți formulezi pentru tine astfel de rugăminți decât să le adresezi altcuiva.”

“Cu toată iubirea multora din jur, un om poate să se simtă singur atunci când nu e pentru nimeni “cel mai drag”.”

“Plânsul poate să-ți aducă o mare ușurare, dar numai dacă ai pe cineva lângă tine.”

“Ajungi să cunoști bine oamenii abia după ce te-ai certat cu ei o dată. Abia atunci poți să le judeci caracterul!”

“How can I make it clear to him that what appears easy and attractive will drag him down into the depths, depths where there is no comfort to be found, no friends and no beauty, depths from which it is almost impossible to raise oneself?”

“don’t believe the war is simply the work of politicians and capitalists. Oh no, the common man is every bit as guilty; otherwise, people and nations would have re- belled long ago! There’s a destructive urge in people, the urge to rage, murder and kill. And until all of humanity, without exception, undergoes a metamorphosis, wars will continue to be waged, and everything that has been carefully built up, cultivated and grown will be cut down and destroyed, only to start allover again!”

“Peter needs tenderness. For the first time in his life he’s discovered a girl; for the first time he’s seen that even the biggest pests also have an inner self and a heart, and are transformed as soon as they’re alone with you.”

“He clings to his masculinity, his solitude and his feigned indif- ference so he can maintain his role, so he’ll never, ever have to show his feelings. Poor Peter, how long can he keep it up? Won’t he explode from this superhuman effort?”

“I see the eight of us in the Annex as if we were a patch of blue sky surrounded by menacing black clouds. The perfectly round spot on which we’re standing is still safe, but the clouds are moving in on us, and the ring between us and the approaching danger is being pulled tighter and tighter. We’re surrounded by darkness and danger, and in our desperate search for a way out we keep bumping into each other. We look at the fighting down below and the peace and beauty up above. In the meantime, we’ve been cut off by the dark mass of clouds, so that we can go neither up nor down. It looms before us like an impenetrable wall, trying to crush us, but not yet able to. I can only cry out and implore, “Oh, ring, ring, open wide and let us out!”

“It seems to me that, later on, neither I nor anyone else will be interested in the chatterings of a 13-year-old schoolgirl…”

“What one Christian does is his own responsibility, what one Jew does is thrown back at all Jews.”

“This of all the misery in the world and be thankful that you are not sharing in it.”

“It is the silence that frightens me so in the evenings and at night...I can't tell you how oppressive it is never to be able to go outdoors, also I am very afraid that we will be discovered and be shot.”

“I've drawn myself apart from them all; I am my own skipper and later on I shall see where I come to land”

“El papel es más paciente que los hombres.”

“Znam što hoću, imam cilj, stajalište, imam vjeru i ljubav. Neka budem ono što jesam i bit ću zadovoljna. Znam da sam žena, žena s unutarnjom snagom i obiljem hrabrosti.”

“Writing in a diary is a really strange experience for someone like me. Not only because I’ve never written anything before, but also because it seems to me that later on neither I nor anyone else will be interested in the musings of a thirteen-year old schoolgirl. Oh well, it doesn’t matter. I feel like writing, and I have an even greater need to get all kinds of things off my chest.”

“but i've slammed the door to my inner self; if he ever wants to force the lock again, he'll have to use a harder crowbar!”