Constantin Ţoiu

Constantin Toiu s-a nascut la 19 iulie 1923 in Urziceni,judetul Ialomita.Scoala primara o absolva in localitate,invatator fiindu-i domnul Haralambie Ionescu. Liceul il face la Brasov,la Mesota,sectia umanista.Profesori excelenti au contribuit la formarea sa intelectuala inca din adolescenta ,printre care cel de limba latina ,Hoidas,pomenit cu diverse ocazii. Razboiul il prinde elev.Armata o face la scoala militara de aviatie Buzau,ca observator aerian.Nu participa la lupte.Este demobilizat cu gradul de sublocotenent in rezerva.In 1942 se inscrie la Facultatea de litere si filosofie din Bucuresti,pe care o termina in vara lui 1946,cu o licenta "Magna cum laude".Printre profesorii din acea perioada se remarca:Mircea Florian ,Tudor Vianu,Mihai Ralea , Mircea Vulcanescu, scurt timp si D. Gusti la catedra de sociologie.A fost ultimul an in care se mai predase "filosofia idealista".Incepand cu anul urmator,1947,in facultate avea sa fie introdus marxism-leninismul,cu urmarile lui nefaste.Autorul insista asupra acestei "rupturi" nefericite de traditia romaneasca stralucita,in gandire si literatura ,din anii interbelici.In scrisul sau se simte stilul "vechii scoli", ceea ce ii va conferi o anume particularitate fata de confratii mai putin varstnici. A lucrat ca redactor la Editura de Stat pentru Literatură și Artă, precum și la revistele Luceafărul, Gazeta literară, România literară și la Radioteleviziunea Română. Între anii 1981-1990 a fost secretar al Asociației Scriitorilor din București și vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor din România. A debutat în presa culturală, în 1958, la „Gazeta literară”, iar editorial, în 1965, cu romanul Moartea în pădure.

Opera sa, de valoare excepțională, cuprinde: Moartea în pădure (roman); Duminica muților (nuvele); Galeria cu viță sălbatică (roman), (reeditări în 1979, 1984, 1999, 2011; în franceză, L’exclu, publicat de Editura Nagel; în maghiară, Vadszölölugas, Editura Europa Könyvkiado, Budapesta, 1980; romanul a mai fost tradus în limbile engleză, germană și polonă); Însoțitorul (roman), (reeditări în 1989, 2004); Obligado (roman), (reeditare în 1997); Căderea în lume (roman), (reeditare în 1994); Barbarius (roman); Istorisirile Signorei Sisi (roman), Destinul cuvintelor (publicistică); Alte pretexte (eseuri); Caftane și cafteli. Prepeleac doi, trei; Morbus diaboli; Răvașe din Kamceatka. Prepeleac cinci; Memorii din când în când, vol. I-II; Trompete după-amiaza; Memorii din când în când, vol. I, II, III; Memorii întârziate; Memorii vol. V: Vederi din Prepeleac.

La 23 mai 1995,Consiliul Local Urziceni i-a decernat titlul de "Cetatean de onoare al municipiului Urziceni". A fost distins cu premii literare importante, acordate de Uniunea Scriitorilor din România și de Academia Română.

Faima cea mai mare i-a adus-o romanul Galeria cu viță sălbatică, roman simbolic, apropiat de poetica realismului magic din romanul latino-american.

A murit pe data de 4 octombrie 2012 și a fost înmormântat în Cimitirul Bellu din București.

(sursa: wikipedia.com)