Dumitru Radu Popa photo

Dumitru Radu Popa

Dumitru Radu Popa s-a născut la 26 octombrie 1949.

Absolvent al Facultății de Filologie din București (Română–Franceză), publică, de-a lungul anilor, proză, critică literară și eseuri în mai toate revistele literare românești.

Debutează editorial cu eseul critic „Antoine de Saint-Exupéry: aventura conștiinței”în seria „Contemporanul nostrum” a editurii Albatros (1980), iar în 1982 publică volumul de proze „Călătoria”. În 1985 apare volumul „Fisura”, la Cartea Românească ce avea să fie retras de pe piață la scurtă vreme.

Scriitorul se stabilește la New York în 1986, unde obține un Master of Science la prestigioasa universitate Columbia și se specializează în domeniul cercetării dreptului internațional, străin și comparat.

În prezent, e directorul bibliotecii și Decan-asistent al Facultății de Drept de la New York University. Publică un impresionant număr de articole și editează două volume de cercetarea dreptului internațional.

Alături de lucrările specializate în drept internațional, publică traduceri din poezia românească și studii critice (Nichita Stănescu, Virgil Mazilescu), precum și volumele „Panic Syndrome!”(Univers, 1997, Premiul Uniunii Scriitorilor), „Închide ochii!”(DuStyle, 1998), „Traversând Washington Square”(Cartea Românească, 1999), „La Revoluția Română”(Univers, 2001), „Sabrina și alte suspiciuni”(Polirom, 2004), „Skenzemon!”(Curtea Veche, 2005), „Lady V. Proze româno-americane”, (Curtea Veche, 2006), „Închide ochii! Povestea seminței”(Curtea Veche, 2011).


“Fără de vânt, fără ca acesta să ne amintească neîncetat schimbările pe care le aduce timpul, ne-ar fi greu, dacă nu aproape imposibil, să percepem natura în dinamica ei. Am fi mai degrabă ca acei astronomi condamnați pe vecie să privească lumina veche sau moartă a unor stele îndepărtate.”
Dumitru Radu Popa
Read more
“Nimeni nu te va vătăma aici; e un Cimitir de Vise, atâta. Du-te, plimbă-te acolo, caută-ți visele, dar ele nu vor fi musai plăcute și liniștitoare, depinde ce ai în tine…Și ai trecut prin destule ca să nu fi murit încă, fără să visezi de aproape un an. Era să pieri, acum întoarce-te la viață. Vei fi luat de aici și te vei trezi în coliba ta, și îți vei duce pătimirile mai departe, după cum ți-e scris!”
Dumitru Radu Popa
Read more