Ioan Petru Culianu
Ioan Petru Culianu was a Romanian historian of religion, culture, and ideas, a philosopher and political essayist, and a short story writer. He served as professor of the history of religions at the University of Chicago from 1988 to his death, and had previously taught the history of Romanian culture at the University of Groningen.
An expert in gnosticism and Renaissance magic, he was encouraged and befriended by Mircea Eliade, though he gradually distanced himself from his mentor. Culianu published seminal work on the interrelation of the occult, Eros, magic, physics, and history.
Culianu was murdered in 1991. It has been much speculated his murder was in consequence of his critical view of Romanian national politics. Some factions of the Romanian political right openly celebrated his murder. The Romanian Securitate, which he once lambasted as a force "of epochal stupidity", has also been suspected of involvement and of using puppet fronts on the right as cover.
“Cei ce afirmă că omul Renașterii simțea, cugeta și acționa ca noi se înșeală enorm. Dimpotrivă, noi avem obiceiul de-acum multisecular de a refula în noi înșine tot ceea ce constituia imagine a lumii la omul Renașterii, până într-atât încât acesta se confundă cu „umbra” noastră, cu ceea ce învățat, prin educație, să extirpăm și să mutilăm din noi înșine. Adăpostim încă în noi un frate debil, din pricină că nu ne putem debarasa complet de el. Dacă el este caricatura noastră - de vreme ce acumulează într-însul trăsăturile noastre cele mai infantile și mai ridicole -, să încercăm pentru o clipă să ne punem în locul lui: firește, este foarte probabil ca el să nu aibă despre noi o imagine mai măgulitoare decât aceea pe care ne-o facem noi despre el. Dar orice comunicare este imposibilă, iar barierele de vârstă nu se ridică niciodată. De aceea, e mică speranța că într-o zi ne-am putea înțelege și strânge mâna. Dar e încă și mai redusă posibilitatea ca acest oaspete neliniștitor din profunzimile noastre să dispară vreodată. În lipsa putinței de a ajunge la o înțelegere cordială, trebuie să învățăm a-l privi fără prea multă superioritate. Căci noi am pierdut ceea ce el avea, iar el nu are ceea ce noi am cucerit. Până la urmă, aceste cantități sunt egale. Dacă noi am realizat câteva dintre dorințele cele mai arzătoare ale imaginației sale, nu trebuie să uităm că am distrus tot pe-atâtea ș că acestea s-ar putea vădi irecuperabile.”