Marin Sorescu photo

Marin Sorescu

In 1964 the Romanian Communist government relaxed its censorship policies, signaling a new openness to free expression. The nation's poets heeded that signal, and Romanian poetry experienced a striking revival. Poet and playwright Marin Sorescu is perhaps one of the most popular figures to emerge from Romanian literary culture in the years since.

Sorescu writes in a plainspoken, down-to-earth style spiced with sly humor. He responds to the hardships of Romanian life not with grand rhetoric or fire-and-brimstone sermons, but with what translator Michael Hamburger describes as "ironic verse fables," as quoted by Dennis Deletant in the Times Literary Supplement. Virgil Nemoianu, also writing in the Times Literary Supplement, comments that "[Sorescu's] reactions to an increasingly absurd political regime were always cleverly balanced: he never engaged in the servile praise of leader and party usually required of Romanian poets, but nor did he venture into dissidence. He was content to let irony do its job."

His choice of irony over confrontation has made it possible for Sorescu to publish freely and frequently. The journal he edited for years, Revista Ramuri, managed like his poetry to stay within the bounds expected by the Romanian regime. Sorescu's plays, however, have not always fared as well. Both Iona and Exista nervi played to packed houses in Bucharest, the former in 1969 and the latter in 1982. But both plays were quickly withdrawn, their content deemed too controversial. Nonetheless, notes Deletant, the success of these pieces during their brief runs solidified "Sorescu's status as one of the leading writers of his generation."

Sorescu's plays and poetry have earned him, Deletant further states, "an unequaled audience" at home in Romania. And translations of his work into English have helped him build a secure international reputation. The qualities that have allowed his writings to flourish on Romania's state-controlled literary scene may contribute to his popularity abroad as well. There is a universality to Sorescu's conversational tone and ironic perspective, what Nemoianu calls "his rueful jocularity and the good-natured cynicism." George Szirtes, writing in Times Literary Supplement, finds in Sorescu's voice "the wry wisdom that sees through everything and yet continues to hope and despair."

source: Poetry Foundation


“DestinyThe chicken I bought last night,Frozen,Returned to life,Laid the biggest egg in the world,And was awarded the Nobel Prize.The phenomenal eggWas passed from hand to hand,In a few weeks had gone all round the earth,And round the sunIn 365 days.The hen received who knows how much hard currency,Assessed in buckets of grainWhich she couldn’t manage to eatBecause she was invited everywhere,Gave lectures, granted interviews,Was photographed.Very often reporters insistedThat I too should poseBeside her.And so, having served artThroughout my life,All of a sudden I’ve attained to fameAs a poultry breeder.”
Marin Sorescu
Read more
“Un sfert de viaţă îl pierdem făcând legături. Tot felul de legături între idei, între fluturi, între lucruri şi praf. Totul curge aşa de repede, şi noi tot mai facem legături între subiect şi predicat. Trebuie să-i dăm drum vieţii, aşa cum ne vine exact, să nu mai încercăm să facem legături care nu ţin. De când spun cuvinte fără şir, simt că-mi recuperez ani frumoşi din viaţă.”
Marin Sorescu
Read more
“Ne scapă mereu câte ceva în viaţă, de aceea trebuie să ne naştem mereu.”
Marin Sorescu
Read more
“Înainte, mă gândeam aproape tot timpul la soţia mea. Acum, cu cât trec zilele, soţia se întunecă parcă în minte şi mama se luminează. Ca la fântânile cu două găleţi. Una se scoboară, alta se înalţă. Acum nu se înalţă decât mama.”
Marin Sorescu
Read more
“Cărăbuşii au o groază de picioare, dar când se răstoarnă pe spate nu mai pot să-şi revină, sunt ca şi pe lumea cealaltă. Poate ar trebui să aibă o parte din picioare pe spate. Să-şi distribuie mai raţional picioarele.”
Marin Sorescu
Read more
“Se facea ca ma faceam ca traiesc,Intr-o vale adanca, de somn intretaiata.Trezindu-ma, doar atat imi amintesc.Ochiul continua sa mi se bata.”
Marin Sorescu
Read more
“Departe-i trilul susei ciocarlii,Chemata-n cer pe scara-i de matasa...Te potrivesti din carji si dioptrii.Si ca-ntr-o apa-adanca, lunecoasa,Ca un copil te ratacesti in casa,Pleci in oglinda-ncet...si nu mai vii.”
Marin Sorescu
Read more
“E-o pasare ce-i spunem Bate-Vant.Ea da din aripi fara a zbura,De parca zborul ei inseamna a staIn aer, suspendata de un punct.”
Marin Sorescu
Read more
“Dacă aș avea mijloace, n-aș face nimic altceva decât o bancă de lemn în mijlocul mării. Construcție grandioasă de stejar geluit, să respire pe ea, în timpul furtunii, pescărușii mai lași. E destul de istovitor să tot împingi din spate valul, dându-i oarecare nebunie; vântul, el, mai degrabă, s-ar putea așeza acolo din când în când. Și să zică așa, gândindu-se la mine: ”N-a făcut nimic bun în viața lui decât această bancă de lemn, punându-i de jur împrejur marea.” M-am gândit bine, lucrul acesta l-aș face cu dragă inimă. Ar fi ca un locaș de stat cu capul în mâini în mijlocul sufletului.”
Marin Sorescu
Read more
“Ţin locul unei pietre din pavaj,Am ajuns aiciPrintr-o regretabilă confuzie.Au trecut peste mineMaşini mici,Autocamioane,TancuriŞi tot felul de picioare.Am simţit soarele până la osii,Şi lunaPe la miezul nopţii.Norii mă apasă cu umbra lor,De evenimente greleŞi importante Am făcut bătături.Şi cu toate că-mi suportCu destul stoicismSoarta mea de granit,Câteodată mă pomenesc urlând :Circulaţi numai pe partea carosabilăA sufletului meu,Barbarilor!”
Marin Sorescu
Read more
“Muntele Ţin locul unei pietre de pavaj,Am ajuns aiciPrintr-o regreatabilă confuzie.Au trecut peste mineMaşini mici,Autocamioane,TancuriŞi tot felul de picioare.Am simţit soarele până laŞi luna Pe la miezul nopţii.Norii mă apasă cu umbra lor,De evenimente grele Şi importanteAm făcut bătături.Şi cu toate că-mi port Cu destul stoicismSoarta mea de granitCâteodată mă pomenesc urlând:Circulaţi numai pe partea carosabilăA sufletului meu,Barbarilor!”
Marin Sorescu
Read more
“Dă-i societății aripi și le va arde pe rug.”
Marin Sorescu
Read more
“Din păcate, e o singură lume, iar noi suntem doi...”
Marin Sorescu
Read more
“Rețin ideea cu paharul. Și dumneata ai fost un pahar în mâna mea. O cupă de șampanie, am spus ”noroc” vieții, dar n-am apucat să gust bine, că am și simțit amărăciunea.”
Marin Sorescu
Read more
“Uneori uit unde mă aflu şi zâmbesc aşa, fără motiv. Câteodată sunt vesel. Vesel de tot. Pentru că uit de mine. Mă pierd pe undeva, în vreun loc depărtat, cum ai uita o carte pe fereastră.”
Marin Sorescu
Read more
“Începe să fie târziu în mine. Uite, s-a făcut întuneric în mâna dreaptă și-n salcâmul din fața casei.”
Marin Sorescu
Read more
“E prea mică lumea. Întâlnim la fiecare pas numai umbre.”
Marin Sorescu
Read more
“Ar trebui să se pună un grătar la intrarea în orice suflet. Ca să nu se bage nimeni în el cu cuțitul.”
Marin Sorescu
Read more
“Lumea trebuie s-o pătrunzi cu mintea, nu să o baţi cu picioarele! Prostul poate să meargă şi-n cap, că tot nu-i intră nimic în el... Doar mărăcini...”
Marin Sorescu
Read more
“Cu mine se petrece ceva. O viaţă de om.”
Marin Sorescu
Read more
“Scara la cer Un fir de paianjen Atârna de tavan. Exact deasupra patului meu. În fiecare zi observ Cum se lasa tot mai jos. Mi se trimite si Scara la cer - zic, Mi se arunca de sus. Desi am slabit îngrozitor de mult Sunt doar fantoma celui ce am fost Ma gândesc ca trupul meu Este totusi prea greu Pentru scara asta delicata. - Suflete, ia-o tu înainte. Pâs! Pâs!”
Marin Sorescu
Read more
“Trebuiau să poarte un nume Eminescu n-a existat.A existat numai o tara frumoasaLa o margine de mareUnde valurile fac noduri albe.Ca o barba nepieptanata de crai.Si niste ape ca niste copaci curgatoriÎn care luna îsi avea cuibar rotit.Si, mai ales, au existat niste oameni simpliPe care-i chema : Mircea cel Batrîn,Stefan cel Mare,Sau mai simplu : ciobani si plugari,Carora le placea să spunaSeara în jurul focului poezii -"Miorita" si "Luceafarul" si "Scrisoarea a III-a".Dar fiindca auzeau mereuLatrînd la stîna lor cîinii,Plecau să se bata cu tatariiSi cu avarii si cu hunii si cu lesiiSi cu turcii.În timpul care le ramînea liberÎntre doua primejdii,Acesti oameni faceau din fluierele lorJgheaburiPentru lacrimile pietrelor înduiosate,De curgeau doinele la valePe toti muntii Moldovei si ai MuntenieiSi ai Tarii Bîrsei si ai Tariii VranceiSi ai altor tari românesti.Au mai existat si niste codri adînciSi un tînar care vorbea cu ei,Întrebîndu-i ce se tot leagana fără vînt ?Acest tînar cu ochi mari,Cît istoria noastra,Trecea batut de gînduriDin cartea cirilica în cartea vietii,Tot numarînd plopii luminii, ai dreptatii,ai iubirii,Care îi ieseau mereu fără sot.Au mai existat si niste tei,Si cei doi îndragostitiCare stiau să le troieneasca toata floareaÎntr-un sarut.Si niste pasari ori niste nouriCare tot colindau pe deasupra lorCa lungi si miscatoare sesuri.Si pentru ca toate acesteaTrebuiau să poarte un nume,Un singur nume,Li s-a spusEminescu.”
Marin Sorescu
Read more
“O să înot pe burtă o zi, două, un an, până obosesc bine, apoi pe spate, apoi într-o dungă. Apoi într-un deget, apoi într-un fir de păr, apoi într-un fir de suflet, apoi într-o răsuflare, apoi într-un geamăt. Ies eu la mal.”
Marin Sorescu
Read more
“Doctore, simt ceva mortalAici în regiunea fiinţei mele,Mă dor toate organele,Ziua mă doare soarele,Iar noaptea luna şi stelele.Mi s-a pus un junghi în norul de pe cerPe care până atunci nici nu-l observasemŞi mă trezesc în fiecare dimineaţăCu o senzaţie de iarnă.Degeaba am luat tot felul de medicamente,Am urât şi am iubit, am învăţat să citescŞi chiar am citit nişte cărţi,Am vorbit cu oamenii şi m-am gândit,Am fost bun şi am fost frumos...Toate acestea n-au avut nici un efect, doctoreŞi-am cheltuit pe ele o groază de ani.Cred că m-am îmbolnăvit de moarte Într-o ziCând m-am născut.”
Marin Sorescu
Read more
“Am legat copacii la ochiCu-o basma verdeŞi le-am spus să mă găsească.Şi copacii m-au găsit imediatCu un hohot de frunze.Am legat păsările la ochiCu-o basma de noriŞi le-am spus să mă găsească.Şi păsările m-au găsitCu un cântec.Am legat tristeţea la ochiCu un zâmbet,Şi tristeţea m-a găsit a doua ziÎntr-o iubire.Am legat soarele la ochiCu nopţile meleŞi i-am spus să mă găsească.Eşti acolo, a zis soarele,După timpul acela,Nu te mai ascunde.Nu te mai ascunde,Mi-au zis toate lucrurileŞi toate sentimentelePe care am încercat să le legLa ochi.”
Marin Sorescu
Read more