Octavian Paler

“La ora când mă visam vultur, am avut probleme mai urgente, care m-au transformat în cârtiţă.”

“Nu există pustiu. Există doar incapacitatea noastră de a umple golul în care trăim...”

“Pentru mine, moartea este doar hotarul unde încetează să mai existe "mâine". Numai până acolo poți să iubești, să visezi, să regreți. Brusc, tot ce n-ai făcut va rămâne pentru totdeauna nefăcut.”

“Egoismul a jucat rolul "zidului" de care a trebuit sa ma sprijin.”

“Sinuciderea e, poate, singurul act uman care e totdeauna sincer, nu e niciodata mimat.”

“Mă doare tot ce iubesc acum, pentru că presimt în orice frumusețe sfârșitul, dar poate că așa arată adevărata iubire. Bucură-te de acest dar vremelnic, strigă o voce în mine. Căci nu există decât daruri vremelnice.”

“Pentru că nu putem trai in conflict cu noi înșine...”

“De ce să ne drămuim singuri pasiunile și dorințele când, oricum, viața fiind scurtă, vom fi drămuiți?”

“Să aștepți oricât. Să aștepți orice. Să nu-ți amintești, în schimb, orice. Nu sunt bune decât amintirile care te ajută să trăiești în prezent.”

“Există înfrângeri care nu coboară, ci înalță.”

“O singură femeie e uneori de ajuns pentru a suprima deşertul unui bărbat.”

“Există o limită a rezistenţei în fiecare. Când e atinsă, nu mai ai poftă să te justifici.”

“Ceea ce nu e destul nu e nimic.”

“Dumnezeu a plătit cu un deşert bunătatea de a fi necruţător.”

“Time is a beast who has the immense patience to swallow everything.”

“Cine s-a ridicat împotriva tăcerii a riscat totdeauna să se facă tăcere în jurul lui. Oamenii îţi iartă multe, dar nu-ţi iartă când le arăţi cu degetul laşitatea. Ei vor să pară nobili chiar când nu fac nimic pentru asta sau mai ales când nu fac nimic.”

“Ştiu că mărturisirile prea sincere par scandaloase. Mulţi s-au învăţat cu o anumită pudoare a minciunilor cuviincioase, tresar când le spui prea direct ce ai de spus. Nu le convine. Preferă să audă totul ca prin vată. Atunci rămân liberi să reacţioneze cum vor, inclusiv să se comporte ca şi când n-ar fi auzit...”

“Închipuiţi-vă că într-o zi ar fi venit un tren şi n-am fi mai avut putere să urcăm în el. L-am dorit prea mult, l-am aşteptat prea mult. Ne-am epuizat în aşteptare şi nu ne-a rămas nicio picătură de energie pentru a ne bucura de sosirea lucrului aşteptat. Numai că ne-am fi simţit striviţi de o mare tristeţe, amintindu-ne cât am visat trenul acela care acum pleacă fără noi. Şi ce-am fi putut face după plecarea trenului? Singura noastră şansă ar fi fost să uităm de el, să uităm de toate, să dormim, iar când ne trezeam, cu ultimile noastre puteri, să aşteptăm alt tren...”

“Loviturile vieţii nu sunt numai distructive, ci şi constructive; ca loviturile ciocanului în dalta unui sculptor priceput.”

“A iubi înseamnă, poate, a lumina partea cea mai frumoasă din noi.”

“Nu mi-e frică de Dumnezeu, ci de absenţa lui Dumnezeu.”

“Ceea ce nu trăim la timp, nu mai trăim niciodată.”

“Ceilalţi lupi m-ar sfâşia, dacă ar şti că urletul meu e, în realitate, un plâns.”

“Nu putem trăi în conflict cu noi înşine.”

“Cea mai mare fericire, după aceea de a iubi, e să-ţi mărturiseşti iubirea.”

“Cred că dragostea ne ridică în proprii noştri ochi. Şi cât de mult ai vrea să fii aşa cum te vede celălalt! Ai dori, şi chiar încerci, să micşorezi distanţa dintre ceea ce ştii că eşti în realitate şi ceea ce intuieşti că vede în tine cel pe care-l iubeşti.”

“Destinul lucrează prin amănunte.”

“Nu există viaţă mai pustie decât una care n-a iubit nimic, ştiind că într-o zi va pierde totul.”

“Eternitatea nu poate fi smulsă zeilor decât clipă de clipă.”

“Un prezent prea gol se cere umplut cu ceva.”

“Cred că lumea a fost prea mare pentru mine. În schimb, o lume redusă la "doi" mi s-a părut ideală.”

“Amintirile nu ne mai pot omorî; cel mult pot face o rană să doară şi să sângereze din nou.”

“Adevărata măsură a vieţii unui om nu se poate obţine decât prin lipsa de măsură, dorind fără măsură, îndrăznind fără măsură, iubind fără măsură.”

“Pustiul nici nu visează, nici nu se trezește.”

“Deh, oamenii au slăbiciunile lor. Nu sunt absoluți ca pustiul. Pustiul nu iartă, nu uită și n-are momente de slăbiciune. El e orb și implacabil. (. . .) El te omoară fără să te atingă, fără să te vadă și fără să te urască...”

“Dar acelasi indem, singurul de care mai era in stare fiinta mea, 'nu te opri', m-a facut sa continui.”