“Simt cum ceva crește în mine, la fel de mare ca și bărbăția lui. Este mânie.”

“Oamenii treceau pe trotuarul de deasupra. Mă priveau ca și cum aș fi fost nebună. Un pescăruș patrula pe autostradă. Mă privea ca și cum aș fi fost nebună.”

“De fapt, chiar ne comportam ca niște domnișoare. Aruncam pietrele înfășurate în săculeți de pânză pe care îi confecționasem special cu mâinile noastre pentru a pune pietrele în ei. Așa eram de domnișoare.”

“Midge, inimioara mea dulce și cumplit de cinică, spune bunicul. Va trebui să înveți acel tip de speranță care transformă lucrurile în istorie. Altfel, n-o să existe vreo șansă pentru propriile tale adevăruri mărețe, și nici un adevăr bun pentru proprii tăi nepoți.”

“(Oh, Dumnezeule, sora mea care are legătură cu mine este o din aia - o ciudată, o lipsă, una căreia nu poți să i-o tragi, o sub-dezvoltată și care nici măcar nu merită să fie făcută ilegală.)”

“Așa că s-a dus direct afară și a spart o fereastră drept cadou de ziua ei.Halal cadou, spune Midge. De ziua mea vreau un Mini Cooper.”

“Filozofia lui Schopenhauer remarcă iraționalitatea voinței, ce trebuie anihilată, pentru a ajunge la liniște și satisfacție. La fel ca filozofia de tinerețe a lui Nietzsche sau ca eseistica lui Cioran, ea pote fi interpretată ca o pledoarie pentru moarte: «Viața este o sarcină ce trebuie îndeplinită. Este un lucru bun să zicem defunctus est: înseamnă că omul și-a îndeplinit sarcina. [...] De fapt, convingerea că lumea și omul sunt lucruri care mai bine nu existau, sunt constatări care ne trezesc indulgența față de ceilalți.»”