“…exista o tendinta generalizata de a transforma oamenii si ideile în idoli. Daca ne place Tutea, atunci el ne place în chip absolut : marile lui calitati îi anuleaza toate fisurile, verva formularilor lui ne determina sa-i omagiem sforaitul : cum poate un personaj atît de impresionant sa nu fie perfect si cînd doarme ?”

“Tristetea, ca si suferinta, ne revela existenta, deoarece în ele avem în constiinta separatia noastra de lumea obiectiva si nelinistea care da un caracter tragic vietuirii în existenta.Daca ar exista un zeu al tristetii, lui nu i-ar putea creste decât aripi negre si grele, pentru a zbura nu înspre ceruri, ci în infern.”

“Pe linia unei sinonimii dictate mai degraba de palpitul vietii de zi cu zi decât de acribia semantica, nesimtitul e totuna cu badaranul, mojicul, topârlanul (însotit de ruda dumisale apropiata, toapa), neamul prost, mârlanul sau ghiolbanul. Sunt termeni cu o sonoritate sugestiva, vocabule din care gâlgâie sensuri nete, substantive al caror numitor comun estevoluptatea gestului sau a cuvântului nepotrivit. Rostul acestor termeni? Sa ne atraga atentia ca nesimtitul e o alcatuire stridenta, cu o uluitoare capacitate de a fi vociferant mereu si de a nu se replia niciodata. El e întotdeauna în apele lui, fara sa cunoasca stinghereala. Nesimtitul nu roseste, fiindca e nepregatit genetic pentru o asemenea abatere pigmentara. Mediul lui optim e spatiul public, unde îsi da imperturbabil adevarata masura. Acomodant, niciodata în pana când vine vorba de adecvarea la context, suplu ca o liana si sâcâitor ca sciatica, nesimtitul stie sa valorifice toate fisurile prin care se poate furisa în tesutul social. El are stiinta fructificarii insinuante. Nu te cotropeste frontal si decisiv, ci te învaluie alunecos, pâna când îti devine vecin sau îti sufla în ceafa. Nesimtitul se comporta ca un virus cu tabieturi, obsesii si manii. Îi lipsesc, în schimb, simtul masurii si urbanitatea elementara. Daca le-ar fi avut, cartea de fata n-ar fi fost scrisa.”

“Sa consemnezi declaratiile lui [Petre Tutea] despre "românul absolut" si sa treci sub tacere uriasele lui dezamagiri: "înseamna ca am stat treisprezece ani în temnita pentru un popor de cretini" sau "nu ma consoleaza de faptul ca sînt român decît Eminescu, Blaga, Nae si racoarea cîtorva biserici", sau, explicit pîna la apostazie "Balcanii sînt curul Europei".”

“Daca pe lume nu exista bine absolut, nu exista nici rau absolut...Binele si raul nu sunt niste lucruri fixe si neclintite, ci isi schimba necontenit locul si pozitia. Un bine se poate transforma in clipa urmatoare intr-un rau si viceversa...Important este sa se mentina un echilibru intre cele doua. Daca balanta se inclina prea mult intr-o parte , e greu sa se mai poata pastra o moralitate. Echilibrul in sine e un lucru bun.”

“Crestinii au standarde pentru bine si rau deoarece accepta ca exista un Creator si ca in calitate de Creator are drept de proprietate asupra creatiei Lui ... Dumnezeu ne-a dat setul lui de instructiuni nu din dusmanie sau din dorinta de a ne rapi bucuria, ci deoarece ne iubeste si stie ce e cel mai bine pentru noi.”