“Sa fie atunci numele primitive tot una cu cele date de zei, iar numele derivate opera oamenilor? Si sa fie hotarul dintre ele marcat de hotarul despartitor al Turnului Babel? (pp.19-20)”

“…exista o tendinta generalizata de a transforma oamenii si ideile în idoli. Daca ne place Tutea, atunci el ne place în chip absolut : marile lui calitati îi anuleaza toate fisurile, verva formularilor lui ne determina sa-i omagiem sforaitul : cum poate un personaj atît de impresionant sa nu fie perfect si cînd doarme ?”

“Trebuie sa te departezi putin de tine ca sa te poti apropia de ceilalti.”

“Literatura e un Turn Babel de hartie;fiecare carte o treapta,fiecare biblioteca un etaj.Numai ca literatura are o tinta mai modesta,dar si mai dificila:sa ajunga la inima oamenilor.”

“Mai fiecare dintre noi – cei din generatia mea în orice caz – am avut în familie exponenti ai "speciei" Coposu : nu vorbesc neaparat de anvergura, ci de croiala : oameni directi, adica drepti si simpli, oameni care nu stiau sa surîda ironic cînd auzeau de principii si care nu sucombau în semitonuri cînd se punea problema unei optiuni. In genere au murit prin închisori sau au revenit între ai lor surpati trupeste si sufleteste de experiente inomabile. Disparitia lui Corneliu Coposu aduce între noi si lumea acestor înaintasi o distanta în plus, un spor de abstractiune. In el se sting unchii si bunicii nostri, amintirile "din alte timpuri", figurile "obsedantului deceniu", farmecul imprecis al povestilor de familie despre Maniu si Bratieni, despre tînarul rege Mihai, despre România Mare, despre magazinele de pe Calea Victoriei si despre promenadele de la Sosea.”

“Sa consemnezi declaratiile lui [Petre Tutea] despre "românul absolut" si sa treci sub tacere uriasele lui dezamagiri: "înseamna ca am stat treisprezece ani în temnita pentru un popor de cretini" sau "nu ma consoleaza de faptul ca sînt român decît Eminescu, Blaga, Nae si racoarea cîtorva biserici", sau, explicit pîna la apostazie "Balcanii sînt curul Europei".”

“S-ar zice ca dintr-un popor vegetal, ne-am transformat într-un popor de plastilina. Si, asa cum metafizicianul antic stia ca nu te poti îmbaia de doua ori în acelasi rîu, noi, stim, în România de azi, ca rareori poti da mîna de doua ori cu acelasi om. N-ai nici o garantie ca interlocutorul de ieri va spune si azi acelasi lucru, ca nu si-a schimbat convingerile, aliantele strategiile.”