“Nu e nimic aici în afara dorinţei noastre de a muri cât mai târziu posibil.”

“...era happy end-ul si sensul, care acum cadeau si se spargeau intr-o mie de particule ascutite.”

“Moartea ne face egali, indiferent dacă am fost buni sau răi, bogaţi sau săraci, oameni simpli sau genii. Moartea-i un dictator comunist. Ceauşescu cu o coasă, aşteptându-te acasă.”

“A lua în serios ceea ce toata lumea ia în gluma si a lua în gluma ceea ce toata lumea ia în serios e o tehnica traditionala de tatonare a întelepciunii, valorificata mai cu seama în ambianta Chinei taoiste.”

“Suflet pătat de dor, acum pierdut, fără motor, în pustiu și nu știu în cuști separate, imense, cât mai durează să fie separate, și șterse ca să ne găsim. Ca să ne găsim - umbra unui copac, urma pierdută-n zare, turma se luptă tare să găsească, dar sunt emoții ca scut, cu spini, deci lasă să rănească. Teme-te de gemete, căci când buze gemene încearcă să semene, nu depun efort și le pun, le port. Pui...Buze, pe-obraji,Mă lași îmiplinit.Buze, pe frunte,Treci lași, prin nimic.Buze pe gât,Pe plămân - fericit.Dar nu și buze peBuze. Rămân neumbrit.”

“În tara noastra, totul e posibil. Mahalaua e eligibila, grotescul e rentabil. Se poate face cariera pe baza de tupeu, minciuna, bîzdîc si fermentatie viscerala. Lumea se distreaza. ‘Baietii rai’ se cauta prin alte cotloane. De pilda, printre intelectuali. Intelectualii sînt o adunatura de profitori, golani, fascisti, fii de nomenclaturisti, pupincuristi, antieuropeni sau, din contra, vînduti strainilor. Acolo e buba! În preajma lui Socrate, care l-a corupt pe Platon, care l-a corupt pe Aristotel, care l-a corupt pe Alexandru cel Mare, care ne-a corupt pe toti.”

“Mai fiecare dintre noi – cei din generatia mea în orice caz – am avut în familie exponenti ai "speciei" Coposu : nu vorbesc neaparat de anvergura, ci de croiala : oameni directi, adica drepti si simpli, oameni care nu stiau sa surîda ironic cînd auzeau de principii si care nu sucombau în semitonuri cînd se punea problema unei optiuni. In genere au murit prin închisori sau au revenit între ai lor surpati trupeste si sufleteste de experiente inomabile. Disparitia lui Corneliu Coposu aduce între noi si lumea acestor înaintasi o distanta în plus, un spor de abstractiune. In el se sting unchii si bunicii nostri, amintirile "din alte timpuri", figurile "obsedantului deceniu", farmecul imprecis al povestilor de familie despre Maniu si Bratieni, despre tînarul rege Mihai, despre România Mare, despre magazinele de pe Calea Victoriei si despre promenadele de la Sosea.”