“Ajungi să cunoști bine oamenii abia după ce te-ai certat cu ei o dată. Abia atunci poți să le judeci caracterul!”

“Atunci când îţi vine gândul să te duci în lume (la vale) să o iei la deal, la pădure, căci acolo nu ai cu ce te sminti - "cu ce te sminteşte pe tine un copac sau o tufă?" - pe când în lume câte nu vezi şi auzi.”

“Ce-i cu ochii tăi? Parcă ard! O să fie o zi când ai să te uiţi aşa în ochii altui bărbat?”

“Sunt o persoană importantă. Dacă ajungi să mă cunoști, vei vedea ce persoană importantă sunt. Uită-te în ochii mei! Sărută-mă și vei vedea ce persoană importantă sunt!”

“E adevărat, te-am iubit şi atunci mult. Dar iubirea la care răspunzi nu e decît jumătate iubire. Chiar mai puţin decît atît. Dacă te sărutam o dată, îmi întorceai zece sărutări la loc şi nu eram lacomă după ele pentru că mi le dădeai din belşug. Acum, acum să mă fi lăsat să te sărut, cînd nu mai era cu putinţă. Ai fi ştiut ce înseamnă o sărutare. Şi aş fi ştiut, bineînţeles, şi eu.”

“Hai să ne întoarcem! ― Eşti nebună? Judeci marea după o bucăţică din ea? Ce-ai zice dacă cineva văzîndu-ţi degetul cel mic ar spune că eşti urîtă? Stai, ia uită-te acum...”