“Chipul lui mi-a revenit așa de limpede în memorie, încât acum știu că nimeni altcineva nu va putea rămâne atât de prezent în mine.”

“Niciodată imaginea lui nu mi-a apărut atât de limpede. Nu-mi trebuie nici o fotografie de-a lui, îl văd așa de bine, așa de bine.”

“Îl iubeam așa de tare, încât n-am vrut să privesc adevărul în față și m-am ținut scai de el.”

“Mi-e teamă de mine însămi, mi-e teamă ca, în dorința mea, să nu mă dăruiesc prea repede.”

“Nu-i așa că sunt groaznică fiindcă sunt preocupată tot timpul de mine însămi?”

“Trăgeam aerul în piept, ne uitam afară și simțeam că era vorba de ceva ce nu trebuia întrerupt de cuvinte.”

“Nu știu ce să citesc, ce să scriu, ce să fac, nu știu decât că mi-e dor...”