“E un mare miracol că n-am renunțat la toate speranțele mele, căci ele par absurde și irealizabile. Cu toate astea, eu țin la ele, fiindcă tot mai cred în bunătatea interioară a oamenilor.”

“Eu cred că deocamdată zidurile astea frumoase, hainele oamenilor, zâmbetul şi glumele lor sunt în realitate un fel de feţe ale tăcerii. La aceştia, istoria, viaţa, tot ce vrei se află dincolo de ele.”

“Dimineața suntem normali, după-amiaza cam tot așa, cu unele excepții, dar seara dorința de peste zi, fericirea și deliciile tuturor dăților precedente redevin vii și nu mai facem altceva decât să ne gândim unul la celălalt.”

“Avea părul negru și niște ochi căprui minunați, obrajii arămii și un nas ascuțit. mai ales râsul lui îmi plăcea la nebunie, și mai avea și un aer așa de ștrengăresc și obraznic!”

“Nu există decât o singură regulă de care trebuie să ții seama: să râzi de toate și să nu-ți pese de nimeni! Pare egoist, dar, în realitate, ăsta e singurul remediu pentru cei care-și plâng singuri de milă.”

“Azi-dimineață am înțeles că nu s-a schimbat nimic, dimpotrivă, în timp ce am crescut și m-am maturizat, a crescut și iubirea din mine.”

“Femeile sunt niște soldați care luptă și suferă pentru supraviețuirea omenirii, mult mai viteji, mult mai curajoși decât numeroșii eroi ai libertății cu gura lor mare.”