“Mi-e teamă de mine însămi, mi-e teamă ca, în dorința mea, să nu mă dăruiesc prea repede.”

“Nu știu ce să citesc, ce să scriu, ce să fac, nu știu decât că mi-e dor...”

“Aș fi vrut să-l rog: povestește-mi ceva despre tine. Nu lua în seamă limbuția mea nefastă! Mi-am dat seama însă că-i mai ușor să-ți formulezi pentru tine astfel de rugăminți decât să le adresezi altcuiva.”

“Sincer vorbind, nu pot să-mi imaginez prea bine cum poate cineva să spună “Sunt slab” și să continue să rămână slab.”

“Chipul lui mi-a revenit așa de limpede în memorie, încât acum știu că nimeni altcineva nu va putea rămâne atât de prezent în mine.”

“Nu există decât o singură regulă de care trebuie să ții seama: să râzi de toate și să nu-ți pese de nimeni! Pare egoist, dar, în realitate, ăsta e singurul remediu pentru cei care-și plâng singuri de milă.”

“Nu-i așa că sunt groaznică fiindcă sunt preocupată tot timpul de mine însămi?”