“Uneori mi se pare foarte trist că nu putem mărturisi nimănui, nici măcar oamenilor care ne sunt cei mai apropiați, ce avem pe suflet.”

“Îmi dau seama că o etapă din ea s-a încheiat definitiv: perioada fără griji și necazuri a anilor de școală nu se mai întoarce niciodată. Nici măcar n-o regret, am depășit stadiul ăsta, nu pot să fac doar tâmpenii, o părticică din mine își păstrează mereu gravitatea.”

“Nu știu ce să citesc, ce să scriu, ce să fac, nu știu decât că mi-e dor...”

“Sunt exact ce este un film de dragoste pentru oamenii profunzi, o simplă distracție, un divertisment ocazional, ceva ce se uită repede, nu ceva prost, dar nici neapărat bun.”

“Nu degeaba se spune despre mine că sunt un mănunchi de contradicții!”

“Nu-i așa că sunt groaznică fiindcă sunt preocupată tot timpul de mine însămi?”

“Trăgeam aerul în piept, ne uitam afară și simțeam că era vorba de ceva ce nu trebuia întrerupt de cuvinte.”