“Fotografiile înregistreaza o secunda din viata unui om, si aceeaaranjata si totusi tu te fortezi sa construiesti sufletul acelui om de atunci...”

“... daca iubirea a pus stapanire pe om, atunci el o transpune in tot: in munca, in viata, in relatiile cu alti oameni, intr-o carte, transmitand in toate o asemenea energie si bucurie, ca ea devine atat motorul unui singur om, cat si al intregii lumi care-l inconjoara.”

“Cînd nu te mai simti deloc om si continui totusi a iubi, contradictia se mareste într-o suferinta nespusa, infernala.”

“Si-atunci, de ce sa ne lasam prada disperarii, cand viata se termina atat de curand si moartea este o intrare atat de sigura in fericire - in slava?”

“Eterna meditatie asupra cauzelor tristetii si incapacitatii mele de viata era sterila si obositoare. Nu aveam totusi sentimentul ca sunt sfarsit si uzat, ci eram plin de impulsuri intunecate. Printre altele, aveam si gandul deosebit sa ma tin drept un om aparte, ale carui suferinte nimeni nu le intelege, cunoaste sau impartaseste. Diabolicul in melancolie este ca ea te face nu numai bolnav, ci de asemenea inchipuit si cu vedere scurta sau chiar trufas.”

“- De ce razi?- Fiindca sunt proasta si fiindca innebunesc dupa fiecare cuvant al tau! Boala pe care o dai tu nu se vindeca niciodata. Si febra ta tine tot timpul. Vrei sa mai stii si altceva? M-ai aruncat in drum si te-ai intors dupa doi ani, si sunt innebunita dupa tine. Si daca ai sa ma arunci si ai sa te intorci dupa o suta de ani, tot am sa te urmez. Mor dupa tine si te urasc, si astept sa-mi faci ceva rau. (Parca era beata. Isi duse mana la frunte, razand.) O, nu! Sa nu te iei dupa mine. Nu vreau sa sufar din nou! Lasa-ma sa ma intremez!”