“Uneori mi se pare că semeni cu mine, că mă înţelegi, că înţelegi muzica mea, că înţelegi muzica acestei case...”

“Pentru că îmi place să-i privesc pe dinăuntru... Să-i văd gândind. Din ce fel de idei sunt făcute gândurile lor? Şi ce simt ei, atunci când se îndrăgostesc de mine? Adevăru-i că, dacă stai să te gândeşti bine, jocul e cam plictisitor, căci au nişte şiretlicuri copilăreşti, mereu aceleaşi.”

“Mă durea, mă durea! Ştia că mă doare, vedea că mă doare, simţea că mă doare! Că urlă toată fiinţa mea în spatele zâmbetului aceluia stupid, prefăcut ironic, în fond neputincios şi jalnic.”

“Llegaba a mi casa, de la que ninguna invitación a un veraneo maravilloso me iba a salvar, de vuelta de mi primer baile en el que no había bailado.”

“Dar vreau să-ţi spun că eu te-am iertat.Cândva ai să înţelegi ce vreau să spun. Ce spun acum. Eu te-am iertat!”

“... siempre se mueve uno en el mismo círculo de personas por más vueltas que parezca dar.”

“Esos desechos de celuloide, esos sobrantes en la película del recuerdo de mi vida son los que hoy intento proyectar en la pantalla de la memoria, los que hoy me parecen, aun en su confusión, tan vívidos y tan cercanos.”