“… era greu sa-mi imaginez ca m-as fi putut simti vreodata ca o tipa “misto”, dar ma simteam ca o persoana de care eu insami as fi fost intrigata in primii mei ani acolo.”

“Era fara îndoiala un paroxism, o unda de nebunie în furia ei, caci avea în joc aceeasi frenezie ca animalele din jungla. Niciodata n-o iubeam atât de mult ca în asemenea clipe si ar fi putut sa ma omoare, dar la ispita asta n-as fi renuntat. E ceea ce n-am întâlnit niciodata la alta femeie, aceasta impresie de a te juca pasionat cu o pantera întarâtata.”

“Îţi mulţumesc, dragă Dumnezeu, că aifăcut asta pentru mine. Era ca şi cum m-ai fi luat de mână şi m-ai fi dus în miezul tainei ca să o cuprind cu mintea. Îţi mulţumesc.”

“Cum ar fi putut sa imi treaca prin minte ca el va fi inceputul tragediei mele de mai tarziu?”

“De câte ori auzea de o femeie care și-a lăsat bărbatul pentru altul, mama-ntreba: <> Problema pentru mine n-ar fi să mă despart de cineva. De când m-am desparțit de tine, consider bărbații posibili din viața mea ca pe-o excursie, ca pe-o vacanță. O excursie, o vacanță pot fi frumoase, de neuitat, dar nu sunt un stâlp pe care să-ți sprijini existența.”

“Am crezut in toate fantomele,am stat de vorba,perfect convinsa ca nu ma sugestionez,cu mortii,m-am catarat pe razele lunii si am calatorit printre stele.Si pe fiecare om,oricat de solid ar fi fost cladit si oricat de convins ar fi emis teorii,l-am privit ca pe o aparitie ciudata,care se poate destrama in orice clipa...”