“Profii de aici le-au vazut pe toate. Noi ne percepem ca individualitati distincte, dar in ochii lor nu suntem decat o masa de nevoi adolescentine.” – Gates Medkowski”

“In camine, unii dintre elevi se apucasera deja sa impacheteze, lucru pe care eu il uram – vedeam peretii goi si suprafetele lipsite de obiecte ca pe niste aluzii rauvoitoare la cat de efemer era totul in jur, cat de iluzorie era senzatia pe care o avem ca ne apartine vreodata ceva.”

“… era greu sa-mi imaginez ca m-as fi putut simti vreodata ca o tipa “misto”, dar ma simteam ca o persoana de care eu insami as fi fost intrigata in primii mei ani acolo.”

“Cu ani mai tarziu, la o nunta, l-am auzit pe preot descriind casnicia ca pe o frangere in doua a tristetii si o dublare a bucuriei, si nu mi-a trecut prin minte nici tipul cu care eram atunci si nici vreun sot perfect, imaginar, din viitorul meu; in schimb, m-am gandit imediat la Matha.”

“Dintre toate locurile prin care am fost in toata viata mea, Ault a fost spatial cu cea mai mare densitate de oameni de care ma puteam indragosti.”

“Puteam continua sa fiu vechea Lee, cea buna si incompetenta, Lee cea draguta si plina de fisuri, un Labrador flocos si auriu, care nu poate sta departe de nicio balta si se tot intoarce acasa cu blana uda si mirosind neplacut.”

“… eram prea tanara atunci sa-mi dau seama cum simple considerente geografice sau temporale puteau sa separe oamenii. Acestea sunt motivele pentru care n-ar fi trebuit sa ma intreb ce m-am intrebat mai apoi, in timp ce ma uitam la reflexiile noastre sparte in oglinda – daca exista oare ceva, chiar si ghinionul, care san e tina legate una de cealalta in toti anii care aveau sa urmeze.”