“Mă-ntorsei, deci, de la pârâul sfântca nou, asemeni plantei tinerelecând nouă crește-n noul său vestmânt,curat și gata să mă urc la stele.”

“Gonindu-ne-o prin cetăți închisedin loc în loc, va-mpinge-o-n Iad de veci,de unde-ntâi invidia ne-o trimise.Spre-a ta scăpare cred și judec decisă-ți fiu conducător, și te voi scoatede-aici, făcând prin loc etern să treci,s-auzi cum urlă desperate gloate,să vezi și-antice duhuri osândite,ce-a doua moarte-a lor și-o strigă toate.”

“Și ca și-acel ce nu mai vrea ce-a vrut,schimbând prin noul gând pe cele-avute,așa că lasă totul ce-a-nceput,așa și eu sub poala coastei mutegândind îmi mistuii întreaga vrerece-ntâi, spre-a-ncepe, atât mi-a fost de iute.-De-ți prind din vorbe bine-a ta durere-răspunse umbra cea mărinimoasă-ți-e sufletul curpins de-acea scădere,ce-abate-ades de ținta sa frumoasăpe om, astfel (oprind) ca năzărireanălucii lui pe-o bestie fricoasă.”

“No fuisteis criados para vivir como bestias sino para seguir en pos de la virtud y la sabiduría. ”

“In quella parte del libro de la mia memoria dinanzi a la quale poco si potrebbe leggere, si trova una rubrica la quale dice: INCIPIT VITA NOVA”

“Ahora es preciso que desheches la pereza; que no se alcanza la fama reclinado en blanda pluma ni al abrigo de colchas; y el que consume su vida sin gloria, deja en pos de sí el mismo rastro que el humo en el aire o la espuima en el agua. Ea, pues, levántate; domina la fatiga con el alma, que vence todos los obstáculos mientras no se envilece con la pesadez del cuerpo.”

“Ningún dolor más grandeque el de acordarse del tiempo dichosoen la desgracia”