“Precum prin aer pe-aripi nemișcate,iau două turturele-alături sborde-acelaș dor spre cuibul drag purtate,așa și ei, dintr-al Didonei corveneau prin noaptea ce-o frământă vântul;atât cu ruga-nvinsei vrerea lor.”

“Și ca și-acel ce nu mai vrea ce-a vrut,schimbând prin noul gând pe cele-avute,așa că lasă totul ce-a-nceput,așa și eu sub poala coastei mutegândind îmi mistuii întreaga vrerece-ntâi, spre-a-ncepe, atât mi-a fost de iute.-De-ți prind din vorbe bine-a ta durere-răspunse umbra cea mărinimoasă-ți-e sufletul curpins de-acea scădere,ce-abate-ades de ținta sa frumoasăpe om, astfel (oprind) ca năzărireanălucii lui pe-o bestie fricoasă.”

“Gonindu-ne-o prin cetăți închisedin loc în loc, va-mpinge-o-n Iad de veci,de unde-ntâi invidia ne-o trimise.Spre-a ta scăpare cred și judec decisă-ți fiu conducător, și te voi scoatede-aici, făcând prin loc etern să treci,s-auzi cum urlă desperate gloate,să vezi și-antice duhuri osândite,ce-a doua moarte-a lor și-o strigă toate.”

“Virgil, ești tu? Fântâna ești, al căriitorent - îi zisei cu rușine-acum-bogat pornit-a fluviul cuvântării?tu marea faclă-n veci pe-al artei drum!deci fie-mi de-ajutor iubirea vieși studiul lung în dulcele-ți volum.Părinte-mi ești, maestru-mi ești tu mie,tu singur ești acel ce-a dat o viațăfrumosului meu stil ce-mi e mândrie.”

“Mă-ntorsei, deci, de la pârâul sfântca nou, asemeni plantei tinerelecând nouă crește-n noul său vestmânt,curat și gata să mă urc la stele.”

“Dianzi, ne l’alba che procede al giorno,quando l’anima tua dentro dormia”

“Omnes relinquite spes, o vos intrantes”