“Virgil, ești tu? Fântâna ești, al căriitorent - îi zisei cu rușine-acum-bogat pornit-a fluviul cuvântării?tu marea faclă-n veci pe-al artei drum!deci fie-mi de-ajutor iubirea vieși studiul lung în dulcele-ți volum.Părinte-mi ești, maestru-mi ești tu mie,tu singur ești acel ce-a dat o viațăfrumosului meu stil ce-mi e mândrie.”

“- Nu se poate să nu te mai văd, Diana. - De ce? am întrebat, curioasă și ironică. - Nu știu... ești altfel. N-aș putea să-ți spun cum ești. Nu m-aș pricepe. Îmi placi cum nu mi-a mai plăcut nimeni. Ești singura fată lângă care nu mă plictisesc. Poate că te iubesc... nu știu. N-am mai iubit niciodată. Și nu vreau să folosesc cuvinte pe care nu le înțeleg. Am avut câteva întâlniri cu fete... Aș fi vrut să întâlnesc o femeie. Înțelegi? Tu ești și femeie, și fată, și fetiță... și copil...”

“Și ca și-acel ce nu mai vrea ce-a vrut,schimbând prin noul gând pe cele-avute,așa că lasă totul ce-a-nceput,așa și eu sub poala coastei mutegândind îmi mistuii întreaga vrerece-ntâi, spre-a-ncepe, atât mi-a fost de iute.-De-ți prind din vorbe bine-a ta durere-răspunse umbra cea mărinimoasă-ți-e sufletul curpins de-acea scădere,ce-abate-ades de ținta sa frumoasăpe om, astfel (oprind) ca năzărireanălucii lui pe-o bestie fricoasă.”

“Ești frumoasă…altfel. Ești frumoasă ca o femeie pe care am s-o iubesc eu, într-o zi. Ești frumoasă de parcă ești a mea.”

“Să minți cu originalitate este chiar mai bine decât adevărul unui străin; în primul caz ești om, dar în al doilea ești numai o pasăre !”

“Dacă nu ești în stare să prețuiești ceea ce ai, atunci caută să ai ceea ce ești în stare să prețuiești.”

“De obicei nu ești singur în gingurătate. Aduci și restul lumii cu tine.”