“Cîştigăm în planul conştiinţei ceea ce pierdem în planul existenţei.”

“Fiind tot anul în vacanţă, cînd vine vacanţa propriu-zisă realizez mai bine decît de obicei vidul în care trăiesc: e vidul la pătrat, cel de care sîntem conştienţi în orice moment, vidul oficial al existenţei mele.”

“De ce în umbra lor infinitul ne pare aproape? Fiindca în preajma femeii nu mai exista timp.”

“De ce nu mă sinucid? Fiindcă mie mi-e scîrbă atît de moarte, cît şi de viaţă. Sînt un omcare ar trebui aruncat undeva, într-un cazan cu flăcări. Nu pricep absolut deloc ce-o fi cumine în acest univers. Simt în acest moment o necesitate de a striga, de a scoate un urlet caresă îngrozească întreaga lume, să facă pe toţi să tremure, să plesnească într-o nebunie degroază. Un trăsnet teribil îl simt virtual în mine şi mă mir cum nu izbucneşte pentru a nimicilumea asta, pe care aş înghiţi-o pentru totdeauna în neantul meu. Mă simt fiinţa cea maiteribilă care a existat vreodată în istorie, mă simt o bestie apocaliptică plină de flăcări şiîntunecimi, de elanuri şi de disperări. Sînt o fiară cu un zîmbet grotesc, ce se adună în eaînsăşi pînă la iluzie şi se dilată pînă la infinit, ce moare şi ce creşte în acelaşi timp, încîntatăîntre nimic şi tot, exaltată între speranţa nimicului şi disperarea totului, crescută înparfumuri şi otrăvuri, arsă de iubire şi de ură, nimicită de lumini şi de umbre. Simbolul meueste moartea luminii şi flacăra morţii. În mine se stinge tot ceea ce e sclipire, pentru arenaşte în fulger şi în trăsnet. Şi întunericul însuşi nu arde el în mine?”

“Extazul muzical este o revenire la identitate, la origi-nar, la rădăcinile primare ale existenţei. În el rămâne numai ritmul pur al existenţei, curentul imanent şi or-ganic al vieţii. Aud viaţa. De aici încep toate revelaţiile.”

“Deşi în genere omul este un animal bolnav, se găsesc totuşi destui oameni sănătoşipentru a putea vorbi de sensul sănătăţii în omenire. Cea mai comodă, mai confortabilă şi maipuţin angajată stare este starea de sănătate. Ea indică nu numai o prostie organică şidefinitivă, dar şi o platitudine de simţire, o absenţă totală a oricărui risc, o incapacitate deorice acţiune eroică. A fi sănătos înseamnă a umbla în lumea aceasta legat la ochi, a nusesiza nimic din culmile sau adîncimile existenţei. Se poate lupta împotriva tuturoroamenilor, numai împotriva celor sănătoşi nu, fiindcă aceştia sînt atît de puţin sensibili, încîtnu pot să realizeze în ei nici o formă de transfigurare. Cel mai mare dispreţ pe care îl potavea pentru un om este să-l consider sănătos. Sănătatea brută, organică — adică o sănătateiremediabilă — este tot ceea ce poate fi mai detestabil la un om. Şi cînd mi se va obiectasănătatea din graţie sau entuziasm, voi răspunde că acestea preced oarecum sănătatea, că elereprezintă două modalităţi de vieţuire care determină felul sănătăţii. Ele sublimează în aşamăsură faptul organic, încît atunci cînd admirăm graţia sau entuziasmul noi nu sîntemsensibili şi nu avem în conştiinţă sănătatea, această expresie a organicului ce nu şi-a depăşitlegea lui, depăşire ce o întîlnim totdeauna în boală.”

“Mă întreb: când vor înceta oamenii să se întrebe? Când vor renunţa definitiv la teorie şi la mister? Ceea ce este îmi pare a fi neutru aparenţei şi esenţei. Neesenţialul a fost totdeauna definit în opoziţie cu moartea. Toţi gânditorii, cu voia sau fără voia lor, au asimilat esenţa morţii. Aparenţele au constituit în ochii lor tot ceea ce vrea să se facă independent de moarte. Ultimul gând al fiecărui om desfigurează viaţa în iluzie.De câte ori separi lumea în aparenţe şi esenţe, te declari implicit împotriva vieţii. Din orice gen de gândire, ea n-are decât ce pierde. Prejudecata esenţialului este cultul morţii. Când vom distruge categoriile gândirii şi ne vom ataşa lumii printr-un mod cu totul altul, numai atunci vom putea sfărâma acest cult şi această prejudecată. Aparenţe — esenţe, este o dualitate catastrofală. Întâia diferenţiere făcută în lume a fost un atentat de care nu trebuie făcut numai spiritul responsabil. Îmi pare că tot procesul viitor al umanităţii nu va fi decât o recâştigare a amăgirilor.”