“„Mi s-a facut inima ca ceara si se topeste înlauntrul meu.“ (PsalmXXII)”

“Inca de pe atunci, indepartat de la orice caldura si bucurie, ma ascundeam, ma linisteam pe mine insumi, in reveria lacoma, in solitara rumegare a lumii reintregite prin eu. Nu eram placut celorlalti, iar ura m-a intarcuit in singuratate. Singuratatea m-a facut mai trist si mai antipatic; tristetea mi-a strans inima si mi-a ascutit mintea. Firea mea deosebita m-a indepartat chiar de cei mai apropiati, iar despartirea m-a facut si mai deosebit.”

“Isi purta fericirea ca pe o masca, iar fata aceea fugise cu masca prin curtea casei ei, si nu era chip sa se duca sa i-o ceara inapoi.”

“Amandoi erau tineri si din amandoi muscase pretimpuriu viata. Ii insemnase cu un tainic si abia cicatrizat stigmat. Poate de aceea cand privirile lor s-au intalnit, in sfarsit, li s-a parut ca se cautau dintotdeauna si ca s-au gasit.”

“E foarte frig acum si mi-au intepenit mainile. De parca n-ar fi mainile mele. Si creierul la fel, parca n-ar fi al meu. A inceput sa si ninga. Imi pare ca ninge cu fragmente mici din creierul altcuiva. O ninsoare care se depune ca materia unui creier strain. - Sobolanul”

“...ei, daca asa s-ar fi intamplat lucrurile, va asigur ca mi-asi fi scos palaria si asi fi zis: domnule, este o lege! Daca e buna, daca e rea, nu discutam acum! buna sau rea, e pentru toata lumea si daca tu, care ai facut-o, o s-o simti si tu pe coaja ta ca e rea, o sa te grabesti cat mai repede s-o schimbi. Da, dar tu vii si nu respecti legea, il iai tot pe ala lovitu si-l judeci, iar pe ala care a lovit stai cu el in sedinta...”