“Simplul gând că îţi poţi lua oricând zilele, îţi permite să suporţi totul.”

“Cînd eşti trist de tot, îţi vine să dormi. Îţi vine să-ţi culci capul pe genunchii altcuiva care te iubeşte, sau, dacă eşti singur şi n-ai pe nimeni, să ţi-l culci pe palmele tale... Da. Îţi vine să dormi cînd eşti trist. Şi să uiţi... Dar cînd te deştepţi? Iar eşti trist şi nu mai poţi s-adormi din nou!...”

“Îţi mulţumesc, dragă Dumnezeu, că aifăcut asta pentru mine. Era ca şi cum m-ai fi luat de mână şi m-ai fi dus în miezul tainei ca să o cuprind cu mintea. Îţi mulţumesc.”

“Timpul d-tale interior, singurul care contează, îţi aparţine. Poţi munci visând, sau amintindu-ţi, sau gândind. Numai munca săvârşită întru împlinirea unei vocaţii, şi în primul rând scrisul, pentru că procesul lui e cel mai complicat, numai această muncă te confiscă definitiv. Numai actul creaţiei îţi cere această jertfă...”

“Cînd eşti copil, eşti în centrul tuturor lucrurilor. Totul se întîmplă pentru tine. Ceilalţi oameni? Sînt doar nişte fantome puse la dispoziţia ta ca să le vorbeşti. Dar cînd creşti, îţi iei locul şi îţi capeţi măsura şi forma ta proprie. Anumite lucruri pornesc de la tine spre ceilalţi şi îţi vin ţie din partea altora. E mai rău, dar e şi mult mai bine aşa”

“Important nu e să-L găseşti pe Dumnezeu, chiar crezând în El, ci să-L cauţi. În clipa în care îţi spui că L-ai găsit, de fapt L-ai pierdut pentru totdeauna.”