“Sunt un obsedat care se risipeşte, care îşi iroseşte şi îşi spulberă obsesiile.”
Modern Relevance
In today's fast-paced world where distractions are constant and attention spans are dwindling, the words of Emil Cioran still hold true. The idea of being consumed by our obsessions and eventually dissipating them is a relatable struggle for many in the digital age. This quote serves as a reminder to prioritize what truly matters and not allow our obsessions to control and consume us.
Quote Analysis:
In this quote by Emil Cioran, the author expresses the idea of being an obsessed individual who dissipates, wastes, and destroys their own obsessions. This suggests a sense of inner turmoil and inner conflict that consumes and breaks down the individual. Cioran's words reflect the destructive nature of obsession and the toll it can take on one's mental and emotional well-being. The quote speaks to the idea of inner struggle and the constant battle with one's own obsessions.
Emil Cioran on Obsession
"Sunt un obsedat care se risipeşte, care îşi iroseşte şi îşi spulberă obsesiile.” - Emil Cioran"
Reflection Questions:
Emil Cioran's statement about being an obsessed individual who squanders and scatters his obsessions can provoke deep introspection. Consider the following questions to reflect on this quote:
- What are some obsessions or preoccupations that consume your thoughts and energy?
- In what ways do you feel these obsessions are helping you grow or hindering your personal development?
- How do you typically handle or manage your obsessions? Do you find yourself easily overwhelmed or are you able to maintain balance?
- Reflect on a time when you felt like you were losing control due to your obsessions. What did you learn from that experience?
- In what ways can you channel your obsessions into productive pursuits or creative outlets rather than letting them consume you?
Similar quotes
“Românul îşi zeflemiseşte propria lui condiţie şi se risipeşte într-o autoironie facilă şi sterilă.”
“Sunt uneori stări care parcă îşi pierd durata. Nu ştii - sau nu-ţi aduci aminte - când au început, ce le-a dezlănţuit, cum se transformă. Şi totuşi, din beatitudinea aceea turbure se desprinde uneori un cuvânt, un strigăt, o melodie sau măcar o singură notă muzicală, care îţi rămâne necontenit prezentă, fără să te mire precaritatea sau chiar nesemnificaţia ei.”
“-E vorba despre călătoria pe care o parcurge şi despre acceptarea ei. E viaţa şi lumina din tine. Şi iubirea. Ochii Rosei se umeziră, iar ea îşi trecu mâinile peste burtică.”
“Emoţiile mortale sunt intense, palide şi egale. Cei cu adevărat în stare să sufere sufleteşte au şi orgoliul de a refula totul, au şi durerea inferiorităţii lor de o clipă - şi poate că tocmai această comprimare mistuie şi doare mai mult, deci e de presupus că tocmai cei mândri, care îşi ascund simţirea, sunt cei care, şi mai ales prin asta, suferă cu adevărat.”
“Inima îşi are propriile raţiuni pe care raţiunea nu le cunoaşte|”