“Crima si pedeapsa" care, la cincisprezece ani imi paruse un roman politist, am crezut-o mai apoi un extraordinar roman psihologic, pana cand, in final, am descoprit fondul celui mai mare roman scris vreodata despre eterna problema a vinii si a mantuirii.”

“In piata din fata garii am stat sa privesc un baiat. Si am admirat inca o data cum, in copilarie, timpul trecea incet, ca si cum ar fi fost incremenit. Un infinit se intinde intre Boboteaza care a trecut si aceea care va veni, iar aniversarile copiilor se succeda dupa atatea intamplari sau vise, incat urmatoarea pare la fel de departe pentru ei ca batranetea insasi ... asa cum orele copilariei sunt mai lungi, atunci cand imbatranesti orele se scurteaza, ca un astru care se invarte de fiecare data pe orbite tot mai mici, cu o viteza tot mai mare, la fel cum nici nu apuci sa te bucuri de cadouri, ca a si venit pe nesimtite o noua aniversare.”

“Este o crima, o rusine pentru fiecare om sa stie ca exista pe lume doua sute cincizeci de milioane de copii exploatati. Obligati sa munceasca de la cinci-sase ani, in locuri insalubre, sa presteze zile de munca istovitoare pentru cativa banuti cand au noroc, deoarece multi copii lucreaza in stare de sclavie sau semisclavie, fara protectie legala sau medicala. Aceste milioane de copii analfabeti, mai slabi si mai scunzi decat copiii nostri care merg la scoala, sufera de boli infectioase, rani, amputari si umilinte de toate felurile. Ii intalnim atat in marile orase ale lumii, cat si in tarile cele mai sarace. In America Latina exista cincisprezece milioane de copii exploatati.”

“Dupa cum se pare, demnitatea vietii omului nu a fost prevazuta in planul globalizarii. Nelinistea e singurul lucru care a ajuns pe culmi niciodata banuite. Este o lume care traieste in perversitate, unde unii, putini, isi contabilizeaza castigurile pe seama amputarii vietii imensei majoritati. S-a ajuns la aparitia unui biet om care apartine lumii dezvoltate si care are acces la nenumarate produse dintr-un supermarket. Si in timp ce acel sarman nefericit doarme linistit, inchis in fortareata lui de aparate si ciurucuri, mii de familii trebuie sa reziste cu doar un dolar pe zi. Marginalizatii de la marele banchet al economistilor se numara cu milioanele.”

“Insotit de Matilde si Jorge, care avea patru ani, m-am dus sa traiesc in muntii din Cordoba, la o ferma fara apa curenta si curent electric, in localitatea Pantanillo. Sub maiestuosul cer instelat, m-am simtit impacat. Ceva asemanator cu ceea ce spune Henry David Thoreau: "M-am dus in padure pentru ca voiam sa traiesc in meditatie, sa infrunt doar faptele esentiale ale vietii, sa vad daca puteam trai si sa invat ceea ce era de invatat; ca nu cumva sa descopar, apropiindu-ma de moarte, ca nu traisem cu adevarat".”

“LOS CRÍTICOS. Es una plaga que nunca pude entender. Si yo fuera un gran cirujano y un señor que jamás ha manejado un bisturí, ni es médico ni ha entablillado la pata de un gato, viniera a explicarme los errores de mi operación, ¿qué se pensaría? Lo mismo pasa con la pintura.”

“El amor verdadero no era precisamente uno de esos absolutos; pregunta en la cual la palabra <>, sin embargo, tenía tanto que ver con la empleada por Kant o Hegel como la palabra <> con un descarrilamiento o un terremoto, con sus aullidos y su sangre. Bruno respondía que, a su juicio, la calidad del amor que hay entre dos seres que se quieren cambia de un instante a otro, haciéndose de pronto sublime, bajando luego hasta la trivialidad, convirtiéndose más tarde en algo afectuoso y cómodo, para repentinamente convertirse en un odio trágico o destructivo".”