“Nefericire cel ce vrea să-şi păstreze originalitatea! Ei bine, asta e. Am sa ma apar impotriva tuturor! Puşca, unde mi-e puşca? (Se întoarce cu faţa către capetele de rinoceri din fundal şi strigă) Am să mă apăr împotriva lumii întregi, mă voi apăra! Sunt ultimul om şi voi rămîne aşa pînă la cea din urmă suflare! Nu mă dau bătut!”
“Cel care scrie a doua oară Werther este un farseur care ştie Werther pe dinafară şi-l transcrie, din memorie. Aşa şi situaţia literară a României: repetă, mai prost.”
“Toată problema prepoporanistă a lui Alecu Russo, problema specificului românesc, a formelor goale ale culturii, teoria pseudomorfozelor culturii, a simbolismului ce revelează el singur adevăratul nostru spirit: cel latin, a sămănătorismului ce revelează el singur adevăratul nostru spirit: cel rural, a ortodoxismului ce revelează el singur adevăratul nostru spirit: cel slav, şi alte bâjbâieli, îmi aminteşte povestea aceluia care nu ştia dacă el sau frate-său mai e viu pentru că unul din ei — nu se ştie care — s-a înecat în baie.”
“DOAMNA SMITH, Pompierului: Încă una, căpitane.POMPIERUL: Oh, nu, e prea târziu.DOMNUL MARTIN: Spuneţi totuşi.POMPIERUL: Sunt prea obosit.DOMNUL SMITH: Haideţi, de dragul nostru.DOMNUL MARTIN: Vă rog.POMPIERUL: Nu.DOAMNA MARTIN: Aveţi o inimă de gheaţă. Ne-aţi pus pe jar.DOAMNA SMITH, cade la picioarele lui, plângând sau nu: Vă implor.POMPIERUL: Fie.DOMNUL SMITH, la urechea Doamnei Martin: A acceptat! Iar o să ne plictisim.DOAMNA MARTIN: Fir-ar să fie!DOAMNA SMITH: Ghinion. Am exagerat cu politeţea.POMPIERUL: Guturaiul. „Cumnatul meu avea un văr primar din partea tatălui, al cărui unchi din partea mamei avea un cumnat al cărui bunic din partea tatălui se recăsătorise cu o tânără din partea locului al cărei frate întâlnise într-una din călătoriile lui o fată de care se îndrăgostise până peste urechi şi cu care a avut un fiu care s-a însurat cu o farmacistă curajoasă, nimeni alta decât nepoata unui şef de cart anonim din marina britanică, al cărui tată adoptiv avea o mătuşă care vorbea spaniola la perfecţie şi era, poate, una dintre nepoatele unui inginer mort în tinereţe, la rândul lui nepotul unui podgorean ale cărui vii dădeau un vin mediocru, dar care avea un verişor, om la casa lui, plutonier, al cărui fiu luase de nevastă pe-o tânără tare drăguţă, divorţată, al cărei prim soţ era fiul unui sincer patriot care a ştiut să-i bage în cap uneia din fiicele lui pofta de căpătuială, iar ea a luat de bărbat un vână-tor care-l cunoscuse pe Rotschild, şi al cărui frate, după ce-a schimbat mai multe meserii, s-a însurat şi a avut o fată al cărei străbunic era sfrijit şi purta nişte ochelari primiţi de la un văr de-al lui, cumnatul unui portughez, fiul natural al unui morar, nu prea sărac, al cărui frate de lapte luase de nevastă pe fiica unui fost medic de ţară, la rândul lui frate de lapte cu fiul unui lăptar, el însuşi fiul natural al unui alt medic de ţară, însurat de trei ori la rând, a cărui a treia soţie..."DOMNUL MARTIN: Am cunoscut-o pe-a treia lui soţie, dacă nu mă-nşel. Mânca pui într-un viespar.POMPIERUL: Nu-i aceeaşi.DOAMNA SMITH: SSSSt!POMPIERUL: Cum spuneam, deci: „... a cărui a treia soţie era fiica celei mai bune moaşe de prin partea locului şi care, rămasă văduvă în tinereţe..."DOMNUL SMITH: Cazul soţiei mele!POMPIERUL: „... s-a recăsătorit cu un geamgiu tare vesel din fire care-i făcuse fetei şefului de gară un copil care-şi croise un drum în viaţă..."DOAMNA SMITH: Drum de fier...DOMNUL MARTIN: Ba drum de fiere.POMPIERUL: „Şi luase de nevastă o zarzavagioaică de brânzeturi al cărei tată avea un frate, primar într-un orăşel, care luase de nevastă pe-o învăţătoare blondă al cărei frate, pescar de coastă..."DOMNUL MARTIN: Coasta lui Adam?POMPIERUL: „... luase de nevastă pe-o altă învăţătoare blondă care se chema tot Mărie, al cărei frate se-nsurase cu altă Mărie, tot o învăţătoare blondă..."DOMNUL SMITH: Dacă e blondă, nu poate fi decât Mărie.POMPIERUL: „... şi-al cărei tată fusese crescut în Canada de-o bătrână, nepoata unui popă a cărui bunică făcea uneori, iarna, la fel ca toată lumea, guturai.”
“Continuându-şi lectura, Domnul Smith, plescăie.”
“Englezul şi-n casă goală e ca la curtea regală.”