“Apoi o saruta.La atingerea buzelor lui,Daisy se deschise ca o floare,iar intruchiparea se desavarsi.”

“Statea pe loc nemiscata, la oarecare departare de el.- Ti-am promis ca o sa rezist cat sa aud si vestea buna.Chipul lui Daniel se relaxa intr-un zambet, dar se citea nelinistea pe chipul lui.- Vestea buna este ca - se opri, alegandu-si cuvintele - te-am sarutat, iar tu esti in continuare aici.”

“După ce au ciuruit o vreme frunza dudului, viermii se opresc din mîncat şi, într-o linişte de catedrală, încep să se înfăşoare în fire de mătase, făcînd gogoaşa. Ea, gogoaşa, devine carcera lor, mormîntul lor, iar opera viermilor de mătase echivalează de aceea cu o sinucidere. "Înţelegi? se în¬fierbînta şi mai mult Bătrînul, continuînd ca în faţa unui auditoriu numeros, cu ochii strălucitori. Un vierme de mătase pune opera lui deasupra vieţii lui. Viaţa lui nu are decît un sens, să creeze gogoaşa în care moare. Opera lui este chiar mormântul lui.”

“Teribilă fată! încă n-am întâlnit una la fel. Dac-o vezi de departe, ţi se pare o păpuşă mică, prea frumoasă ca să fie vie, iar de aproape arată ca o făptură ireală. în amândouă cazurile iese din realitate.”

“Isi purta fericirea ca pe o masca, iar fata aceea fugise cu masca prin curtea casei ei, si nu era chip sa se duca sa i-o ceara inapoi.”

“Nici nu se obosise să o dezbrace, doar să-i dezgolească acea parte a corpului ei pe care o folosea, de parcă era o păpuşă gonflabilă furată dintr-un galantar, pătrunsă până se rupea şi apoi aruncată.”