“întelegeti ca traim într-o pasare imensa care ne poarta în ea”

“Am sa viermuiesc singur, am sa umblu razna prin lume, ca un sicriu, purtînd în mine imaginea ei aproape lesinata pe care o iubesc neînchipuit de mult, am sa-i vorbesc, în gînd, prin paduri si prin gari, am sa-i fac patul în mine, s-o culc, în fiecare seara, s-o învelesc în cîrpe, voi stiti foarte bine cîte cârpe poarta în sine fiecare dintre noi, si ea n-o sa-mi raspunda niciodata pentru ca n-o sa ma auda cînd o sa-i spun nani-nani, pentru ca acolo, în mine, în cîrpele din ea, are sa-l înveleasca pe iubitul ei care o va purta învelita în cîrpele din el si o va legana si îi va spune nani-nani si asa mai departe;”

“Câte nu se întâmpla în noi si le uitam acolo ca într-un ghiozdan si fiecare crede ca numai el stie lucrul acela pe care îl stiu foarte bine si altii.”

“Printre exodurile meleexista şi una Zenobia supranumită refuzul falsei conştiinţepe o şosea cânta purta baticurine adoram ştia două trei cuvinte mai scurte într-o limbă necunoscutăeu treceam singur ca orice fihinţă umană o adoram mă făceam că nici n-o observîi dădeam târcoale într-un camion de transport ghemuit printre prelate şi busturi de marmurăîn dreptul ei mă coboram intram în cabina telefonică formam un număr oarecare îmi ceream scuzeapoi mă ghemuiam lângă ea era poate singura fericire posibilăera plăcut ne culcam cu oasele noastre îmbibate de amintirea unei străvechi adoraţiicu ochii noştri lucioşi înăuntru era o puternică adoraţiefilozofam prostii ne simţeam binedeparte rătăciţi orbiţi de farurinu se putea să nu mă adore era o fihinţă umanăţinea degetele bine întinse pe o coapsă bine întinsăne adoram Ce nevoie ai tu de cuvintele astea cam scurte(o dar cum le rostea ce superb eram fiecare în adoraţia celuilalt)să nu uiţi adoraţia asta ce fihinţă ai fi tu fără eacunosc o pasăre care ne adoră nici nu ne vede ne pune gheara pe fruntene poartă în marea ei limpezime o supranumită Zenobia pe o şosea internaţionalăde fapt ce fihinţă ai fi şi mai vrei să plantezi busturile astea pe stânga şoseleinotează în carnet adoraţiastăteam aşa cu degetele bine întinseera o lumină gălbuie ceva între fulger şi gheaţărespiraţia noastră acoperea vuietele totul se legăna liniştitmă speria ferocea mea luciditate”

“Vne o amarâta de fata cu fața plina de funingine nu s-a mai spalat pe ochi de când cu potopul..”

“Schizofrenia pana la ultima ei limita, refuzul total al oricarei realitati decat cea a visului, al oricarui adevar decat al viziunii.”

“sub pasi nostri se sfarma cochilii si elitre”