“Departarile profilau o civilizatie ca o silueta daramata, pamantul astepta un nou transformism, si eram ultimii oameni cu ultimul ecou monoton peste aceste valuri...”

“[...]istoria, acest fluviu care inainta spre necunoscut, si al carui capat viu simtisem atatia ani ca eram eu, aveau s-o faca altii, mie imi ramanea doar acest teritoriu de cucerit si singurul cu care puteam s-o influentez: cuvantul scris. Nu era mult, dar nici putin.”

“Filozofia nu e posibilă decît în oraş, printre oameni, pe pieţele acelea de care nu se dezlipea Socrate. Singură întîlnirea cu celălalt ţi-o dă. Puneţi etaje peste etaje, suprimaţi grădinile (sau lăsaţi cel mult aceste convenţionale grădini publice) — şi undeva, lîngă o scară de serviciu, se va naşte un filozof.”

“este evident ca atat omul, cat si Zeii, oriunde dispun de putere si-o exercita dintr-un invincibil impuls al firii. si voi, ca toti ceilalti, ati actiona exact ca noi, daca ati avea o putere egala cu a noastra.”

“Cu ani mai tarziu, la o nunta, l-am auzit pe preot descriind casnicia ca pe o frangere in doua a tristetii si o dublare a bucuriei, si nu mi-a trecut prin minte nici tipul cu care eram atunci si nici vreun sot perfect, imaginar, din viitorul meu; in schimb, m-am gandit imediat la Matha.”

“... daca iubirea a pus stapanire pe om, atunci el o transpune in tot: in munca, in viata, in relatiile cu alti oameni, intr-o carte, transmitand in toate o asemenea energie si bucurie, ca ea devine atat motorul unui singur om, cat si al intregii lumi care-l inconjoara.”