“Death is so terrorably final, while life is full of possibilities.”

“Death is so terribly final, while life is full of possibilities.”

“Well, even if the boy lives, he'll be a cripple, grotesque. Give me a good, clean death any day.'...'Speaking for the grotesques, I'll have to disagree. Death is so final. Whereas life, ah life is so full of possibilities.”

“Marin Marian-Bălaşa (full name) is the same as Marin Marian and/or Marin B. Marian. He authored articles, essays, and books under all these signatures. initially, the differentiation was meant to discriminate between various specializations; lately, he dropped the first (MM and MBM) ones.”

“DestinyThe chicken I bought last night,Frozen,Returned to life,Laid the biggest egg in the world,And was awarded the Nobel Prize.The phenomenal eggWas passed from hand to hand,In a few weeks had gone all round the earth,And round the sunIn 365 days.The hen received who knows how much hard currency,Assessed in buckets of grainWhich she couldn’t manage to eatBecause she was invited everywhere,Gave lectures, granted interviews,Was photographed.Very often reporters insistedThat I too should poseBeside her.And so, having served artThroughout my life,All of a sudden I’ve attained to fameAs a poultry breeder.”

“Dispariţia iubirii e ca o oglindă întoarsă, nu se mai vede nimic, te uiţi zadarnic în ea. Gestul tău nu se mai reflectă, nu-i mai răspunde nimeni. Eşti singur.”

“Trebuiau să poarte un nume Eminescu n-a existat.A existat numai o tara frumoasaLa o margine de mareUnde valurile fac noduri albe.Ca o barba nepieptanata de crai.Si niste ape ca niste copaci curgatoriÎn care luna îsi avea cuibar rotit.Si, mai ales, au existat niste oameni simpliPe care-i chema : Mircea cel Batrîn,Stefan cel Mare,Sau mai simplu : ciobani si plugari,Carora le placea să spunaSeara în jurul focului poezii -"Miorita" si "Luceafarul" si "Scrisoarea a III-a".Dar fiindca auzeau mereuLatrînd la stîna lor cîinii,Plecau să se bata cu tatariiSi cu avarii si cu hunii si cu lesiiSi cu turcii.În timpul care le ramînea liberÎntre doua primejdii,Acesti oameni faceau din fluierele lorJgheaburiPentru lacrimile pietrelor înduiosate,De curgeau doinele la valePe toti muntii Moldovei si ai MuntenieiSi ai Tarii Bîrsei si ai Tariii VranceiSi ai altor tari românesti.Au mai existat si niste codri adînciSi un tînar care vorbea cu ei,Întrebîndu-i ce se tot leagana fără vînt ?Acest tînar cu ochi mari,Cît istoria noastra,Trecea batut de gînduriDin cartea cirilica în cartea vietii,Tot numarînd plopii luminii, ai dreptatii,ai iubirii,Care îi ieseau mereu fără sot.Au mai existat si niste tei,Si cei doi îndragostitiCare stiau să le troieneasca toata floareaÎntr-un sarut.Si niste pasari ori niste nouriCare tot colindau pe deasupra lorCa lungi si miscatoare sesuri.Si pentru ca toate acesteaTrebuiau să poarte un nume,Un singur nume,Li s-a spusEminescu.”