“Îl zăpăcise pur și simplu mulțimea aceea nespus de pestriță, de parcă diavolul fărâmase lumea bucăți și le adunase apoi la loc, fără niciun sens, fără niciun rost.”

“A adormit buștean, cum dorm numai acei fericiți care nu suferă nici de hemoroizi, nici de purici și nici de vreo agerime prea mare a minții.”

“Jamais la pitié ne s'empare aussi fortement de nous qu'au spectacle de la beauté atteinte par le souffle délétère de la débauche.”

“Intr-adevar, peste doua minute, nasul iesi. Era într-o uniforma cusuta în fir de aur, cu guler tare si înalt, cu pantaloni din piele de caprioara si cu sabie la sold. Dupa palaria cu pompon de pene, se putea vedea ca avea gradul de consilier de stat.”

“En sus ojos se leía a menudo el ardiente deseo de tomar parte en alguna conversación interesante o de juntarse a otro grupo, pero se retenía al pensar que aquello podía parecer excesivo por su parte o demasiado familiar, y que con ello rebajaría su dignidad. Y por eso permanecía eternamente solo, en la misma actitud silenciosa, emitiendo de cuando en cuando un sonido monótono, con lo cual llegó a pasar por un hombre de lo más aburrido.”

“Iubirea schimbă-n limpezi frumuseți, tot ce-i mărunt și fără niciun preț. Ea vede nu cu ochii, ci cu dorul; de-aceea Cupidon luându-și zborul, precum un orb, așa-i infățișat... Copil nechibzuit, întraripat. Aripa-i semn că graba îi da ghes, de-aceea se înșală atât de des.”

“Wherever in life it may be, whether amongst its tough, coarsely poor, and untidily moldering mean ranks, or its monotonously cold and boringly tidy upper classes, a man will at least once meet with a phenomenon which is unlike anything he has happened to see before, which for once at least awakens in him a feeling unlike those he is fated to feel all his life. Wherever, across whatever sorrow sour life is woven of, a resplendent joy will gaily race by, just as a splendid carriage with golden harness, picture-book horses, and a shining brilliance of glass sometimes suddenly and unexpectedly goes speeding by some poor, forsaken hamlet that has never seen anything but a country cart, and for a long time the muzhiks stand gaping open-mouthed, not putting their hats back on, though the wondrous carriage has long since sped away and vanished from sight.”