“Spiritul acesta, pozitiv în mijlocul exaltărilor sale, care iubise biserica pentru florile ei, muzica pentru cuvintele romanţelor, literatura pentru aţâţările ei pasionale, se răzvrătea în faţa misterelor credinţei, după cum se îndârjea şi mai aprig împotriva disciplinei de nesuportat pentru firea ei.”

“Bărbatul cu multă experiență nu mai putea face deosebire între sentimente diferite dacă erau exprimate la fel.Pentru ca buze desfrânate sau interesate îi șoptiseră aceleași cuvinte,nu mai credea decât prea puțin în candoarea celor pe care le auzea acum;mai trebuie temperate,gândea el,discursurile exagerate ascund sentimente mediocre;așa cum preaplinul sufletului se revarsă uneori în metaforele cele mai sterile,pentru că nimeni,niciodată,nu poate exprima măsura exactă a nevoilor,nici a părerilor,nici a durerilor,iar cuvântul omenesc nu este decât un ceaun dogit în care batem ritmuri după care să joace ursul,când de fapt ne-am dori să înduioșăm stelele.”

“Ea își dorea un fiu;ar fi trebuit să fie voinic și brunet;îi va spune Georges;idea de a avea un baiat era ca o speranță a răzbunării împotriva tuturor neputințelor trecute.Cel puțin,un barbat e liber;el poate trăi pasiunile și străbate țările,poate trece peste obstacole,poate gusta cele mai îndepărtate bucurii.În schimb,unei femei i se impun tot felul de piedici.Inertă și flexibilă în același timp,are împotriva ei slăbiciunea trupului și obligațiile legii.Voința ei,la fel ca voalata pălăriei,prinsă cu o panglică,tremură la orice adiere;exista mereu o dorință care o atrage,mereu o regula care o împiedică.”

“Căci a fi naturală era pentru o față drăguță calitatea prin care spiritul ei devenea tot atât de atrăgător ca ființa ei.”

“Cei care găsesc înţelesuri frumoase în lucrurile frumoase sunt cei cultivaţi. Pentru aceştia există speranţă. Ei sunt aleşii pentru care lucrurile frumoase înseamnă doar Frumuseţe".”

“Ce oameni excepţionali trec pe lângă noi, anonimi, şi noi admirăm prosteşte atâţia neghiobi, numai pentru că au vorbit de ei presa şi "opinia publică", numai pentru că le-a popularizat numele politica şi literatura.”

“Printre cei care în Germania zilelor noastre trăiesc în afara religiei, găsesc „liber cugetători“ de diverse soiuri şi origini, dar mai cu seamă o majoritate de oameni a căror muncă asiduă dusă din generaţie în generaţie le-a anihilat instinctele religioase: astfel că ei nu mai au habar la ce servesc religiile, mărginindu-se să le înregistreze existenţa cu un soi de uimire tâmpă. Ei se simt de-acum într-atât de preocupaţi, aceşti oameni cumsecade, fie cu afacerile lor, fie cu plăcerile lor, nemaivorbind de „patrie“, de ziare, de „îndatoririle de familie“, încât se pare că nu le mai rămâne timp deloc pentru religie, mai ales că ei nu sunt siguri dacă e vorba cumva de vreo afacere nouă sau de o nouă plăcere, - căci e cu neputinţă, spun ei, să mergi la biserică numai şi numai pentru a-ţi strica buna dispoziţie.”