“Am vazut deci arzand un om pe rug, si asta mi-a inspirat dorinta de a disparea in acelasi mod. In acest fel totul dispare imediat. Omul grabeste opera lenta a naturii... Trupul e mort, spiritul a disparut. Focul ce purificca imprastie in cateva ore ce a fost candva o fiinta" Insemnarile lui Maupassant din 7 septembrie 1884”

Guy de Maupassant

Explore This Quote Further

Quote by Guy de Maupassant: “Am vazut deci arzand un om pe rug, si asta mi-a … - Image 1

Similar quotes

“Un barbat indragostit e sters de pe lista celor vii. Devine idiot, nu numai idiot, dar primejdios. Intrerup, cu barbatii indragostiti de mine sau care, cel putin, pretind ca sunt, orice relatie apropiata, mai intai pentru ca ma plictisesc, apoi, pentru ca devin suspecti, ca un caine turbat care poate avea o criza. Ii trec, asadar, in carantina morala, pana cand se vindeca. Sa nu uiti asta. Stiu foarte bine ca, la tine, dragostea e doar un soi de pofta, in timp ce la mine ar fi, dimpotriva, un soi de comuniune a sufletelor, care nu face parte din religia barbatilor. Tu ai intelege litera, iar eu spiritul...”


“Dar o pastra in amintire, in zilele urmatoare, era mai mult decat o amintire, era un soi de sentiment al prezentei ireale si persistente a acelei femei. I se parea ca luase cu el o parte din ea, imaginea corpului ei pastrata in ochii lui si savoarea fiintei ei morale pastrata in inima lui. Ramasese cu obsesia chipului ei, asa cum se intampla, uneori, cand petreci ceasuri intregi pline de incantare alaturi de cineva. S-ar zice ca te afli sub vraja unui famec ciudat, intim, nelamurit, tulburator si subtil pentru ca este plin de mister.”


“D’où viennent ces influences mystérieuses qui changent en découragement notre bonheur et notre confiance en détresse ? On dirait que l’air, l’air invisible est plein d’inconnaissables Puissances, dont nous subissons les voisinages mystérieux. Je m’éveille plein de gaieté, avec des envies de chanter dans la gorge. – Pourquoi ? – Je descends le long de l’eau ; et soudain, après une courte promenade, je rentre désolé, comme si quelque malheur m’attendait chez moi. – Pourquoi ? – Est-ce un frisson de froid qui, frôlant ma peau, a ébranlé mes nerfs et assombri mon âme ? Est-ce la forme des nuages, ou la couleur du jour, la couleur des choses, si variable, qui, passant par mes yeux, a troublé ma pensée ? Sait-on ? Tout ce qui nous entoure, tout ce que nous voyons sans le regarder, tout ce que nous frôlons sans le connaître, tout ce que nous touchons sans le palper, tout ce que nous rencontrons sans le distinguer, a sur nous, sur nos organes et, par eux, sur nos idées, sur notre cœur lui-même, des effets rapides, surprenants et inexplicables ?”


“Iat-o eterna: Femeia era intradevar pentru el copilul de douasprezece ori mai imour de care vorbeste poetul (...) fiinta slaba, periculoasa, in chip misterios tulburatoare..." Abatele Marignan - O viata”


“Viata este un munte. Atata timp cat urci, te uiti spre varf si esti fericit, dar cand ajungi pe creasta, zaresti dintr-odata coborasul si sfarsitul care este moartea. E foarte departe cand urci, dar e foarte aproape cand cobori.”


“Quant à moi, maintenant, j'ai fermé mon âme. Je ne dis plus à personne ce que je crois, ce que je pense et ce que j'aime. Me sachant condamné à l'horrible solitude, je regarde les choses, sans jamais émettre mon avis. Que m'importent les opinions, les querelles, les plaisirs, les croyances ! Ne pouvant rien partager avec personne, je me suis désintéressé de tout. Ma pensée, invisible, demeure inexplorée. J'ai des phrases banales pour répondre aux interrogations de chaque jour, et un sourire qui dit "oui", quand je ne veux même pas prendre la peine de parler.”