“Ce sper eu e sa fac de ras lumea literara. Sa rad pe cat pot de netrebnicii astia lingusitori, adunati ca intr-un musuroi, care se pupa-n fund unul pe altul si isi ling ranile in timp ce, de fapt, isi pun bete roate reciproc.”

“Ma intereseaza decupajul, ca in cazul fotografiei. De ce e fotografia arta? Pentru ca, din realitatea pe care o stim cu totii, se decupeaza o chestie semnificativa. Cam asta fac si eu, decupand bucati semnificative din realitate, pe care le asamblez in asa fel incat sa spuna ceea ce vreau eu. Fictionalizez, bineinteles, mai adaug si un sos, nu las bucatile de carne macra. Pe de o parte, feliile de realitate sunt trecute prin subiectivitatea mea, sunt repovestite. Dupa prelucrarea aceasta, le mai adaug si sosul care sa le faca apetisante din punct de vedere literar.”

“Henric a fost un individ complex, impulsiv si schimbator, care se pricepea sa ii deruteze pe cei din jur atunci cand incercau sa afle motivele pentru care facea un lucru sau altul. In plus, este greu de crezut ca el insusi era suficient de lucid pentru a intelege de ce facea ceea ce facea.”

“Ce lucru mai obisnuit decat minciuna, fie ca e vorba sa ascunzi de pilda slabiciunile zilnice ale unei sanatati despre care vrei sa se creada ca e robusta, sa ascunzi un viciu, sau sa te indrepti fara sa jignesti pe nimeni, spre locul pe care il preferi? E instrumentul de conservare cel ami necesar si cel mai intrebuintat.”

“Convingerea mea este ca artistul nu are nevoie de liniste sufleteasca si de calm. Trebuie sa fie intr-un surd conflict sau intr-o permanenta stare de iritare. Ca umilit, ca ocolit, ca neluat in seama. Cind aud atitea indemnuri pe la televiziune si radio, "Sa gindesti pozitiv!", spun: "Sunteti niste prosti!". Ma enerveaza teribil aceste indemnuri. E nevoie de starea conflictuala, de neprevazut, care te duce, prin intimplare si printr-un mecanism pe care nu-l stapinesti, la realizari palpabile. Ce e aia, "Gindeste pozitiv si stai linistit!"? Trece viata pe linga tine...”

“Isi intindea tot timpul palma pe marinea pupitrului ca sa prinda cat mai bine o gama imaginara. Mi-ar fi placut sa am linistea ei. O admiram ca nu se cheltuieste pentru nimeni si nimic; si totusi intelegeam ca e un lux sa poti ramane in afara de agitatia lumii si s-o privesticu linistea cu care stai intr-un loc bun la teatru si vezi cum se agita pe scena, costumati in anumite piese, actori care ragusesc debitand tirade eroice, se lupta cu spada care suna a tinichea cad si se ridica.”