“Rece ca aştrii râdem etern în înalt”

Hermann Hesse

Explore This Quote Further

Quote by Hermann Hesse: “Rece ca aştrii râdem etern în înalt” - Image 1

Similar quotes

“Seriousness is an accident of time. It consists of putting too high a value on time. In eternity there is no time. Eternity is a moment, just long enough for a joke”


“In eternity there is no time, only an instant long enough for a joke.”


“Eternity is a mere moment, just long enough for a joke.”


“...to whom else should one pay honor, but to Him, Atman, the Only One? And where was Atman to be found, where did He dwell, where did His eternal heart beat, if not within the Self, in the innermost, in the eternal which each person carried within him.”


“You show the world as a complete, unbroken chain, an eternal chain, linked together by cause and effect.”


“in momentul acela il preocupau cateva carti in care niste tineri deosebit de abili isi imaginau ca inalta, piatra cu piatra, o noua cultura, furand, intr'un limbaj catifelat, placut auzului, tot felul de odoare, frumoase si usor de transportat, cand de la Ruskin cand de la Nietzsche. cartile astea erau mult mai agreabile decat cele de Ruskin si Nietzsche, aveau un farmec cochet, generos in nuante fine, si o stralucire nobila, matasoasa. si unde miza era insemnata si impunea autoritate si pasiune, erau citati Dante si Zarathustra.de aceea avea si Homburger fruntea innegurata, privirea ostenita, ca si cum ar fi strabatut spatii imense, iar pasul ii era agitat si inegal. simtea ca lumea obisnuita, searbada, care'l inconjura, era luata cu asalt, si ca venise vremea sa treaca de partea profetilor si a celor care aduceau noua mantuire. atunci frumusetea si spiritul ar inunda lumea si orice pas in ea ar musti de poezie si intelepciune.de data asta, contrar obiceiului, domnul Homburger s'a trezit dimineata inaintea tuturor. vioi nu era. il durea capul de la cititul indelungat la lumina lampii. cand, in sfarsit, stinsese lumina, patul era deja prea incalzit si ravasit ca sa'i fie prielnic somnul si acum se scula stors de puteri, infrigurat, cu privirile sterse. simtea mai limpede ca oricand necesitatea unei renasteri, dar in clipa aceea nu avea nici un chef sa'si continue studiul. apoi a simtit un fel de gol launtric si a'nceput sa chibzuiasca daca nu cumva se va servi in curand cafeaua.”