“In duminica in care Irene l-a cunoscut pe Thomas, aparuse doar apropierea dintre privirea Irenei, care cauta urzici, si camasa verde de matase a lui Thomas.”

“În tara noastra, totul e posibil. Mahalaua e eligibila, grotescul e rentabil. Se poate face cariera pe baza de tupeu, minciuna, bîzdîc si fermentatie viscerala. Lumea se distreaza. ‘Baietii rai’ se cauta prin alte cotloane. De pilda, printre intelectuali. Intelectualii sînt o adunatura de profitori, golani, fascisti, fii de nomenclaturisti, pupincuristi, antieuropeni sau, din contra, vînduti strainilor. Acolo e buba! În preajma lui Socrate, care l-a corupt pe Platon, care l-a corupt pe Aristotel, care l-a corupt pe Alexandru cel Mare, care ne-a corupt pe toti.”

“N-am să uit vreodată privirea ei întunecată pe când mâncam: De ce m-ai cunoscut atât de bătrân? I-am răspuns adevărul: Vârsta nu e cea pe care o ai, ci aceea pe care o simţi.”

“Am avut în toată viaţa mea o pretenţie extraordinară, de a fi omul cel mai lucid pe care l-am cunoscut.”

“Mila este o manifestare a puterii, o reactie de superioritate (un fel de lamentatie indiferenta, rece, care nu schimba cu nimic starea de spirit a celui care o declama), falsa pentru ca nu presupune reflectie, ci doar o constatare care porneste de la diferentierea dintre cel care sufera si cel care proclam mila, cel care se simte sigur pe sine in timp ce seamanul lui se prabuseste. Compasiunea provine semantic in apropiere, empatia sa este reala, bazandu-se pe unitatea dintre cel suferind si cel care isi atribuie fara menajamente suferinta - in timp ce mila este doar o scanare sau o verificare superficiala a diferentierii. Apropierea este, astfel, o modalitate de invatare existentiala, orizontal pentru ca presupune o modestie primara - in timp ce modalitatea verticala ar fi ruperea de tiparul «chipului si asemanrii», egoismul brut al celui care refuza alteritatea, preferand inchiderea de sine, fara scuza expansivitatii. Mila ar fi expresia deghizata al unui nihilism, care imparte lumea intre puternici si «dezavantajati» sau, dup amodelul romantic, intre subiect si «ceilalti», unde ultimul termen este anonim, lipsit de chip si tinde spre vid. «Cele mai bune intentii» sunt enuntate sub masca milei (poate chiar prin mijloace pecuniare), dar ele nu-l pot insela pe cel care isi pune problema din punct de vedere afectiv: cei care sunt adepti ai milei sunt despartiti de realitatea celor suferinzi de un ecran ce le cenzureaza orice participare din interior a atrocitatii. Compasiunea presupune trecerea acestei granite, care te apropie de cel supus traumei, te impinge in chiar spatiul celui «agresat».”

“Dupa cum se pare, demnitatea vietii omului nu a fost prevazuta in planul globalizarii. Nelinistea e singurul lucru care a ajuns pe culmi niciodata banuite. Este o lume care traieste in perversitate, unde unii, putini, isi contabilizeaza castigurile pe seama amputarii vietii imensei majoritati. S-a ajuns la aparitia unui biet om care apartine lumii dezvoltate si care are acces la nenumarate produse dintr-un supermarket. Si in timp ce acel sarman nefericit doarme linistit, inchis in fortareata lui de aparate si ciurucuri, mii de familii trebuie sa reziste cu doar un dolar pe zi. Marginalizatii de la marele banchet al economistilor se numara cu milioanele.”