“„În retorta re-nașterilor africane ne întîlnim la cursul de alquimie festivă salutare, Durere, și Ție!” (Taofizică)”

“Fiecare nouă tehnologie impune dobândirea unui nou sistem de reflexe, care ne cere noi eforturi, și asta la răstimpuri din ce în ce mai scurte.”

“Trăgeam aerul în piept, ne uitam afară și simțeam că era vorba de ceva ce nu trebuia întrerupt de cuvinte.”

“Simt cum ceva crește în mine, la fel de mare ca și bărbăția lui. Este mânie.”

“Dar te întreb eu acum: de ce totul trebuie trăit? De ce totul trebuie consumat? N-ajunge că sîntem siliți să mîncăm? Trebuie să ne mîncăm și sufletele? Unde scrie asta? Adică cum, nu putem păstra în sufletul nostru și lucruri netrăite? Trebuie neapărat să înghițim tot ce e pe lume? De ce? Ca să avem pe urmă ce vărsa în mormîntul în care o să fim băgați? E o veche întrebare a mea la care rămîn..Am iubit o fată! Nu-mi ajunge? De ce trebuie alta? Și acum ascultă: Am vrut o dată să schimb lumea! Nu-mi ajunge? De ce trebuie s-o iau de la cap și să merg pînă în pînzele albe?”

“Iubirea e banală. Îți provoacă o intoxicație chimică foarte asemănătoare cu aceea dată de o reușită mult așteptată sau de mersul cu mare viteză. În acele momente, nu mai ținem cont de nimic și ne concentrăm doar asupra propriei noastre delectări; viața de zi cu zi ne este distorsionată și devenim iraționali: ne simțim fericiți și ni se pare că totul este posibil.”