“„Mi-e prieten Cuvîntul, dar răspundem la Nume și Sorți diferite” (Circum-stanțe ateniene)”

“Ținea la el! Ei, și? Și el ținea la ea, și unde scrie că lucrul cel mai potrivit care urmau să-l facă ei doi era să-și răpească unul altuia libertatea? Numai pentru că dintre atîția bărbați ți-a plăcut la un moment dat unul singur? Acest moment dat nu e numai un ”moment”, cum spune și cuvîntul, adică ceva trecător, dar mai e și ”dat”, adică impus de împrejurări. Nu e deci clar că valoarea lui dispare îndată ce dispar împrejurările?”

“Și moartea ta e un dar. Mori de dragul lor.”

“Nu e minut al zilei sau al nopții în care gândul să nu-mi fie obsedat de Tine.Mă pot gândi la altceva,pot lucra,vorbi,citi,dar în adâncuri,prezența Ta mă invăluie și numele Tău mă vrăjește ca un descântec.”

“Noi jucăm roluri diferite; dar suntem aceeaşi.”

“Când vine vorba de cărți și prieteni, întotdeauna e de preferat să ai puțini dar buni.”