“Tăcerea coboară-n spiraleRotunde şi-ovale,Ca nişte confeti de-aceeaşi culoare...”
Analysis of "Tăcerea" by Ion Minulescu
In this quote, Ion Minulescu uses vivid imagery to describe the descent of silence in spirals and circles, likening it to confetti of the same color. This metaphor not only brings to life the idea of silence but also suggests a sense of unity and harmony in the way it envelops and surrounds us. The repetition of shapes and colors emphasizes the all-encompassing nature of silence, highlighting its ability to both soothe and overwhelm. Overall, Minulescu's use of imagery in this quote serves to evoke a deep sense of calm and introspection in the reader.
Modern Relevance of Ion Minulescu's Poetry
In this excerpt from Ion Minulescu's poem, the imagery of spirals and ovals descending like confetti of the same color can be seen as a metaphor for the repetitive nature of silence and the monotony of conformity in society. This imagery can still resonate with modern audiences who may feel trapped in a cycle of silence and conformity in their own lives. The poem's exploration of the complexities of silence and the pressures to conform remains relevant in today's fast-paced and often stifling society.
Poetic Example of Usage
In this excerpt from a poem by Ion Minulescu, the author beautifully describes how silence descends in spirals, round and oval shapes, like confetti of the same color.
Reflection Questions
Consider the following questions to reflect on the poem "Tăcerea coboară-n spirale" by Ion Minulescu:
How does the image of spirals and ovals descending in silence evoke a sense of calm or tranquility?
What emotions or feelings do you associate with the comparison of silence to confetti of the same color?
In what ways does the poet use visual imagery to create a sense of unity and continuity in the poem?
How does the repetition of similar shapes and colors in the poem contribute to its overall mood or tone?
What do you think the poet is trying to convey about the nature of silence through the use of these vivid and colorful images?
Similar quotes
“Pretutindeni aceleaşi strigăte de spaimă şi aceeaşi harababură, aceeaşi goană neagră şi greoaie pe străzile unde lumina îţi ia ochii, pfiu! Străzile astea pustii, aerul care tremură şi soarele ăsta... Există ceva mai sinistru ca soarele?”
“Pentru că, uite, viaţa asta te saltă şi te coboară, te aruncă-n apă, te ia de acolo şi te târăşte în foc, şi nici n-ai timp să înţelegi. Te întrebi mai târziu - mintea îţi vine la urmă de tot, dacă-ţi vine -, dar n-are haz. Fiecare trebuie să se ardă singur, să greşească singur. Mă gândesc uneori că, dacă ar fi să se transforme şi mutra în funcţie de faptele noastre, atunci unii n-am avea dreptul să umblăm în două picioare, ci în patru, şi cât mai aproape de pământ. Şi n-am avea ochi, mai mult ca sigur, că de atâtea ori ne-am purtat de parcă nu i-am fi avut, de parcă pe umeri am fi avut o oală cu supă sau un cuier.”
“Credinţa zugrăveşte icoanele-n biserici -Şi-n sufletu-mi pusese poveştile-i feerici,Dar de-ale vieţii valuri, de al furtunii pasAbia conture triste şi umbre-au mai rămas.În van mai caut lumea-mi în obositul creier,Căci răguşit, tomnatec, vrăjeşte trist un greier;Pe inima-mi pustie zadarnic mâna-mi ţiu,Ea bate ca şi cariul încet într-un sicriu.Şi când gândesc la viaţa-mi, îmi pare că ea curăÎncet repovestită de o străină gură,Ca şi când n-ar fi viaţa-mi, ca şi când n-aş fi fost.Cine-i acel ce-mi spune povestea pe de rostDe-mi ţin la el urechea - şi râd de câte-ascultCa de dureri străine?... Parc-am murit de mult.”
“«Cel care caută uşor se pierde. Orice singurătate e o vină», aşa grăieşte turma. Iar tu de multă vreme ţii de turmă. Şi încă multă vreme vocea turmei va răsuna în tine. Iar când vei vrea să zici: «Eu nu mai am aceeaşi conştiinţă ca a voastră» va fi un plâns şi o durere. Uite, durerea aceasta însăşi se naşte încă din aceeaşi conştiinţă: şi cel din urmă licăr al acestei conştiinţe luceşte încă în mâhnirea ta.Vrei însă tu să mergi pe calea mâhnirii tale, care e calea înspre tine însuţi? Atunci arată-mi cu ce drept şi cu ce forţă? Eşti tu o nouă forţă şi-un nou drept? O primă punere-n mişcare? O roată ce se-nvârte prin ea însăşi? Poţi tu supune chiar şi stelele, spre-a se roti-mprejurul tău? Ah, există-atât de multă lăcomie de-nălţimi! Există-atâtea spasme-ale ambiţioşilor! Arată-mi că nu eşti lacom, nici ambiţios! Ah, există-atât de multe gânduri mari, care nu fac nimic mai mult ca nişte foi: se umflă, sporindu-şi golul dinlăuntru.”
“Englezul şi-n casă goală e ca la curtea regală.”