“O tăcere de frunze care-și scad glasul de vară învățând șoaptele toamnei.”

“Și parcă alături de măștile de catifea și de carton pe care le purtase până-atunci, acum, singur, trebuia să-și sculpteze și să-și puie pe obraz o mască de metal masiv, ghimpată pe dinlăuntru.”

“E ciudată și patetică senzația de lumină în lumina pe care ți-o dă gândul că ai trecut prin mintea unui orb. E mai mult decât un tunel. E ca un vis scurt al morții, din care ochii se deșteaptă cu o mirare înduioșată, regăsindu-și lumina.”

“Nu mai putea să-i fie indiferentă, fiindcă ieșise din sicriu, el, și îi aducea aminte mirosul coroanelor de mort care de ani ședeau pe pieptul lui.”

“Pluteau toate aromele şi parfumurile verii în dimineaţa aurie care dădea o haină de april sfârşitului de iunie.”

“Încă o noapte trece.Ciudat îmi sună vorbele născocite de turmă: Noapte bună.Noapte bună? Noapte. Moarte bună? Moarte.Dar ei nu cunosc nici noaptea, nici moartea. De asta îndrîznesc să-și spună unii altora noapte bună.”

“Amintirle vieții lui veniseră, și parcă-i aducea un câne la picioare păsări ucise rând pe rând.Ce cântec de moarte e viața când o asculți.”