“un zambet- venea din soare, din vant, fara gand, fara vorbe, fara scop”

“Trufia de a iubi, de-a te sti vast, acoperit de uralele multimilor din tine. In tine ca un cer de august in ploaia lui de stele.”

“Furtuna tot nu venea. Se oprise la marginea nopţii, ca un asasin cu cuţitul sub pelerina neagră. Pândea.”

“Ședea singur, ca un înger zvârlit din cer cu aripile cosite, izgonit din iad cu coarnele desprinse și ghearele retezate, nemaiîndrăznind să măsoare nici adâncul cerului,nici al pământului, care deopotrivă îl surghiuniseră; singur, nici înger, nici demon, între oamenii care nu-i erau frați și pe care-i ura fără putere, neputând să-i iubească.”

“Cine a ucis stelele? Cine a surpat drumul spre viitor al celor din morminte?”

“...Gândeşte-te la mine ca la o stea desprinsă din tine şi dusă în întunericul fără fund...”

“E ciudată și patetică senzația de lumină în lumina pe care ți-o dă gândul că ai trecut prin mintea unui orb. E mai mult decât un tunel. E ca un vis scurt al morții, din care ochii se deșteaptă cu o mirare înduioșată, regăsindu-și lumina.”