“Oare ce-s nouriiDaca nu o justificare a cerului?Oare ce-i viataDaca nu o amanare a mortii?”

“Ce-i vom raspunde oarbei care se plange in poezia lui Rilke: «nu mai pot trai asa cu cerul pe mine»? Oare am mangaia-o de i-am spune ca nu mai putem trai cu pamantul sub noi?”

“De ce ţin oare oamenii să se dezvinovăţească pentru faptul că nu sunt destul de ticăloşi?”

“Binecuvantati cei ce sunt binecuvantati numai de boli de boli clasificabile. Binecuvantati saracii, bolnavii, cei tradati in iubire, caci cei din jur stiu macar ce-i cu ei si le vor asculta cu simpatie vaicarelilor. Dar intelege oare suferinta exilului cel ce nu a indurat-o?”

“Eu nu pot să nu te iubesc. Tu nu ştii de ce, şi nu ţi-o pot spune, şi cu toate astea chipul tău, umbra ce-ai aruncat-o pe pânza gândurilor mele este singura fericire ce am avut-o în lume.”

“Mâna întinsă care nu spune o poveste nu primește pomană. Fii profesionist, ce dracu'!”