“ Într-adevăr ştiu multe, dar aş vrea să ştiu totul. ”

“...Iartă-mă, Pablo. Nu sunt a ta şi n-am fost niciodată. Te-am minţit, cum m-am minţit şi pe mine...Ştiu că o să te doară, dar ştiu la fel de bine că o să-ţi revii uşor şi repede. Poate asta e şi cauza principală că n-aş fi putut fi a ta...”

“Pentru a scăpa de prea multe gînduri îngrozitoare eu văd multă lume, căci de-aş sta tot timpul singur, nu ştiu ce s-ar alege de mine.”

“Nu sunt ce par a fi -Nu suntNimic din ce-aş fi vrut să fiu!...Dar fiindcă m-am născut fără să ştiu,Sau prea curând,Sau poate prea târziu...M-am resemnat, ca orice bun creştin,Şi n-am rămas decât... Cel care sunt!...”

“Dau în scris, pentru toată lumea care va veni după mine, că n-am în ce să cred pe acest pămînt şi că unica scăpare este uitarea absolută. Aş vrea să uit de tot, să mă uit complet, să nu mai ştiu nimic de mine şi de lumea aceasta. Adevăratele confesiuni nu se pot scrie decît cu lacrimi. Dar lacrimile mele ar îneca această lume, precum focul meu interior ar incendia-o.”

“ - Ştiu. Da, aşa este. Ea este lumina. Înainte, poţi să umbli prin întuneric sau să te descurci în lumina slabă. Nici măcar nu ştii că-i slabă, pentru că aşa a fost mereu. Dar apoi, ea e lumina. Totul se schimbă. - Dacă lumina se stinge sau, mai rău, dacă eşti destul de prost încât să o stingi singur, este cu mult mai întuneric decât era înainte.”