“Ne considera, pe mine si pe fete, imaturi si naivi, dar noi ne puteam dovedi de zece ori mai perfizi decat el, tocmai pentru ca eram englezi - nascuti pentru a purta masca si educati de mici sa mintim.”

“- Nicholas, daca vrem sa incercam sa reproducem, fie si numai partial, cate ceva despre legile misterioase care guverneaza existenta, atunci trebuie sa stim sa depasim unele din conventiile pe care omul le-a inventat pentru a tine in frau aceste scopuri fundamentale. Asta nu inseamana ca in vietile noastre obisnuite asemenea conventii trebuie ignorate. Nicidecum. Ele sunt fictiuni necesare. Dar in jocul de-a Dumnezeu, noi am pornit de la premiza ca in realitate totul este fictiune si, totusi, nici o fictiune nu este necesara. Zambi: M-ai dacut sa spun mai mlt decat aveam de gand.”

“As dori, de asemenea, sa tii seama de faptul ca astfel de intamplari nu au putut avea loc decat intr-o lume in care barbatul se considera superior femeii. In lumea pe care americanii o numesc a man's world - o lume a barbatilor. Adica o lume guvernata de forta brutala, de aroganta totalmente lipsita de umor, de gustul prestigiului iluzoriu si de prostia funciara. Continua, cu ochii atintiti pe ecran: Barbatilor le place razboiul pentru ca li se pare singurul mod de a fi luati in serios. Pentru ca isi imagineaza ca este singura ocazie cand femeile inceteaza sa-si mai bata joc de ei. Razboiul le permite sa reduca femeile la rand de obiecte. In aceasta consta marea deosebire dintre sexe. Barbatii vad obiebte acolo unde femeile vad relatiile dintre obiecte; relatiile generate de nevoia pe care obiectele o au unul de celalalt, de nevoia de dragoste si de dorinta de armonie. Este o dimensiune in domeniul sentimental care barbatilor le lipseste cu desavarsire. o dimensiune care face ca toate femeile adevarate sa nu vada in razboi decat o odioasa absurditate. Am sa-ti spun eu ce e raboiul. Razboiul e o psihoza creata de incapacitatea noastra de a percepe relatiile. Relatiile noastre cu cei din jur; relatiile cu situatia noastra economica si istorica. Si, mai ales, relatia noastra cu neamul. Cu moartea.”

“Ideeea ca ne plac oamenii este o iluzie pe care trebuie s-o pastram in noi daca vrem sa traim in societate. Dar eu am expulzat-o de mult, cel putin cat traiesc aici. Tu vrei sa fii iubit? Eu ma multumesc pur si simplu sa "fiu", sa exist. Poate intr-o zi ai sa inteegi si tu ce inseamana asta. Si ai sa zambesti. Un zambet aprobator, un zambet sarcastic.”

“Lumea nu are nici un nume. Numele de cerros, sierras si deserturi exista numai pe harti. Le punem nume ca sa nu ne ratacim. Dar am inventat aceste nume tocmai pentru ca am ratacit deja drumul. Lumea nu se poate pierde. Noi ne pierdem. Si tocmai pentru ca noi am pus numele acestea si am numit aceste coordonate, numele lor nu ne poate salva. Nu pot regasi drumul in locul nostru.”

“Ne blocam de mici in niste idei fixe si ne aliniem altora si mai gresite ca ale noastre, ca, nu-i asa, cine mai are timp astazi de analize profunde, de cunoastere mai pe-ndelete?...Toti ne pricepem la pus etichete, toti stim sa “citim” oameni din prima si putini avem calitatea rara si pretioasa de a recunoaste ca ne-am inselat in privinta unui om, in bine sau in rau. Aparentele insala mai abitir ca barbatii nesiguri pe ei, dar nu stiu cum facem de nu le abandonam.”

“Urasc oamenii de stiinta care colectioneaza lucruri si le clasifica si le dau nume,ca apoi sa uite cu totul de ele.La fel se intampla si in arta.Eticheteaza un pictor drept impresionist sau cubist sau altceva si il pun intr-un anume sertar si nu se mai gandesc la ca la o fiinta umana care picteaza”