“Nu cred că mi-ar plăcea un zeu dezaprobator. Oricum ai parte de destulă dezaprobare în viață. Milă, iertare și-nțelegere - de astea avem nevoie. Și de ideea unui plan de ansamblu.”

“Era ciudat felul în care, pe măsură ce îmbătrâneai, vanitatea era tot mai puțin un viciu și devenea aproape opusul ei: o cerință morală.”

“Dorința carnașă, acea stare necunoscută îndeosebi sub numele de ”îndrăgostire”, este un soi de demență. Este un soi de distorsionare a realități, dar atît de considerabilă încît ar trebui, pe drept cuvînt, sa se permită celor mulți dintre noi să întelegem celelalte forme de benunie și să manifestăm mai multa simpatie față de cei afectați de ele. Și cu toate acestea, știm cu toții , ea este o demență care, indiferent cît de aprinsă, rareori durează mult.”

“Oricât de mult ai iubi o femeie, oricâtă încredere ai avea în ea, oricare ar fi siguranța în viitor pe care ți-o dă trecutul ei, ești întotdeauna mai mult sau mai puțin gelos. Dacă ai fost îndrăgostit, cu adevărat îndrăgostit, desigur ai resimțit această nevoie de a izola de restul lumii ființa în a cărei inimă ai vrea să fii numai tu. Mi se pare că oricât ar fi de indiferentă la ceea ce o înconjoară, femeia iubită își pierde din parfumul și din armonia ei în contact cu oamenii și cu lucrurile.”

“Rețin ideea cu paharul. Și dumneata ai fost un pahar în mâna mea. O cupă de șampanie, am spus ”noroc” vieții, dar n-am apucat să gust bine, că am și simțit amărăciunea.”

“Nimeni nu te va vătăma aici; e un Cimitir de Vise, atâta. Du-te, plimbă-te acolo, caută-ți visele, dar ele nu vor fi musai plăcute și liniștitoare, depinde ce ai în tine…Și ai trecut prin destule ca să nu fi murit încă, fără să visezi de aproape un an. Era să pieri, acum întoarce-te la viață. Vei fi luat de aici și te vei trezi în coliba ta, și îți vei duce pătimirile mai departe, după cum ți-e scris!”

“Am alungat mereu,de când ai plecat,toate gândurile care mi-arătau piedicile care sunt,care vor fi,în calea noastră.Bucuria mea de a ști că exiști,că te gândești la mine,că am gândurile și scrisorile tale era încântătoare,mi-era necesară,mi-era suficientă.Și acum scrisoarea ta.Nu,dragul meu,cred că e mai bine să nu fim gravi,să nu așteptăm nimic,să mergem de mână în ploaie,în vânt,să fim fericiti că suntem o clipa împreună.”